Versuri calatoare pe drumurile dinspre vara...

* Sunt balsamul uitarii pentru tot ce n-ai trait... pentru zadarnicia zbuciumului in care te-ai risipit...
* Am dormit un somn lung si greu si fructul visului meu esti tu!
* Mi-am aflat prea tarziu dragostea sa-i mai dau drumul sa-mi zboare din inima.
* Iubite, strange-ma tare! Vine iarna si sangele meu inca nu s-a descarcat de vara...
* Inchide-ti ochii sa n-ametesc de-atata dragoste citita-n ei.
* Acum ma sperie seninatatea ochilor tai. Adancimea lor e-atat de mare ca sufletu-ti devine de neatins.
* Vorbele tale curg direct in sangele meu si-mi alunga demonii indoielii. Apropierea ta face clipa sa traiasca.
* Ma dor ochii de ochii tai...
* Tu vii de sus, Eu vin de jos...
* Te-am ales din drumurile Intamplarii. Umbra, in trecerea scurt trecatoare, s-a strivit de o piatra.
* Nu mai vorbi, iubite! Gandeste-mi in sange. Vorbeste-mi cu palmele, cu gura, cu-ntreg trupul tau... sa ma mistui, sa ma umplu de tacerea vorbelor tale.
* Mi-ai patruns cu soapta in somn si mi-ai leganat visele...
* Glasul tau si-a culcat soapta in inima mea facand-o sa vibreze ca o vioara...

2 comentarii:

Anonim spunea...

vibrante ganduri...calatoare...
esti senina ca cealalta parte de cer pe care noi n-o vedem...e cu fata spre infinit...
(un calator)

Îngera Fără Nume spunea...

Oh... Călătorule...