Uităm cine suntem...

Uităm cine suntem şi asta se întâmplă în fiecare zi. Eu am uitat că sunt Lorena... M-am uitat pe mine... şi nu îmi amintesc unde anume... Caut să mă regăsesc, dar nu reuşesc. Sunt amnezică atunci când vine vorba de Lorena. M-am căutat în Copilărie, dar nu m-am găsit acolo. M-am căutat în Adolescenţă şi... nici acolo nu eram... În viaţă?!? Oare aici trebuie să mă caut...? M-oi fi rătăcit la vreun hotar... şi nu ştiu să găsesc Calea...
Am căutat tot timpul doar ce mi-a oferit plăcerea trecătoare şi am uitat de esenţă. M-am trezit că trăiesc una dintre acele crize existenţiale de care râdeam atunci când le observam prin filme sau la alţii... Preferam să arunc o vorbă în vânt "Eh! Un nebun... Delirează... Halucinează..." şi-mi ascundeam nebunia mea şi o renegam ca şi cum nu ar fi făcut parte din mine... Aveam sclipiri de moment... şi mă revoltam pe tot ce mă înconjura... "Nimeni nu înţelege! Sunteţi prea superficiali! Voi nu cunoaşteţi Adevărul Meu!" De parcă eu era atotştiutoarea...
Nu ştiu nimic... Nu sunt nimic... Nu mai sunt nici măcar Lorena... M-am pierdut... Am uitat cine sunt... Sunt mică şi neştiutoare şi slabă şi vulnerabilă... Nu vreau decât să-mi regăsesc credinţa, pentru că apoi am încredere că mă voi găsi şi pe mine... MĂ VOI REGĂSI... la hotar de visare şi realitate....

6 comentarii:

Link spunea...

"Nu ştiu nimic... Nu sunt nimic... Nu mai sunt nici măcar Lorena... "

Ma cam indoiesc... Ce e drept, nu mai esti Lorena, esti o Lorena Noua, mai buna! Gandeste-te ca ai evoluat spre ceva mai bun!

Anonim spunea...

Stai linistita. Cu incredere si credinta vei gasi linistea care iti lipseste.

Îngera Fără Nume spunea...

Pentru a mă gândi că sunt o variantă îmbunătăţită a Lorenei cele vechi, trebuie să-mi regăsesc optimismul. Încă nu am dat de el, dar speranţa nu mi-am pierdut-o! :D

Anonim spunea...

Mica remarca total in afara subiectului : vezi ca asteptam (cel putin eu :D) noi articole!

Îngera Fără Nume spunea...

Anonimule dragă... pentru tine, noi "articole"... Exprimarea aceasta aparţine unei anume persoane dragi mie... Oare eşti sau nu eşti tu... ?

Invizibilul spunea...

in timp cu totii evoluam ... ne cladim caramida cu caramida, trecep prin divesrse procese si etape din viata noastra, unele mai bune altele mai rele... aci este si farmecul vietii sa calatoresti prin viata dar ami ales sa ai parte de o viata cat mai complexa! altfel ne-am plictisi sau am fi niste simpli roboti.
De cele mai multe ori noi singurei ne complicam existenta prin simplul fapt ca cautam prea mult definitii sau explicatii si astfel uitam esentialul... pur si simlu sa traim asa cum stim si putem ami bine! ;)