"nu stiu a iubi decat vesnic"...


Cum se grabeste toamna asta sa ne inunde! Ea nu stie ca noi n-o dorim inca? Ba din contra, vreau ca vara, pe care o asociem cu o lunga si placuta vacanta, sa staruiasca tot anul...

Ce noapte placuta... Si aerul rece cat bine mi-a facut. L-am respirat adanc si mi-a zdruncinat toate maruntaiele, dandu-mi o energie si o pofta de vorba pe care de multa vreme nu le-am avut. Noaptea asta mi se pare eterna... patronata de Fatum-ul care a fost de partea mea. Preaiubitul meu mi-a tinut hangul tarziu... pana la orele diminetii. Si ce frumos mi-a mai spus. Pe zi ce trece il iubesc tot mai mult si toti amantii mei imaginari palesc in fata lui. In ciuda faptului ca sunt artisti virtuosi pe care i-am ales pe capete... Ba chiar nu ma impresioneaza cu nimic talentul lor, cand am langa mine o fiinta atat de minunata care-mi stapaneste inima. Este ceva mai presus decat toate talentele pe care mi le-am inchipuit intotdeauna adunate intr-un singur om... un calator...

Traiesc o fericire care ma preumple in toate cotloanele fiintei mele marunte. Mi-e si frica sa ma infrupt din ea, sa nu mor otravita de atata fericire.

Am recitit pe nerasuflate "Elevul Dima dintr-a VII-a" de Mihail Drumes, o carte care ar trebui sa se inscrie in lecturile oricarui adolescent. M-a contrariat si dezamagit o chestiune. Cum se poate ca unii nici macar sa nu fi auzit de Mihail Drumes, daramite sa fi citit ceva de el, iar Nichita Stanescu sa fi citit doar "Elevul Dima..." de sapte ori? Cu adevarat minunatie mi se paru asta. M-a inflacarat tare mult lectura asta...

Din camera mea se aud atat de frumos cainii latrand in miez de noapte... Este atat de pestrit traiul la curte... in oraselul meu... Iar eu sunt prea locala... Se prea poate... Niciodata nu mi-am dorit traiul intr-un oras mare sau in afara... Ba chiar de cand ma stiu m-am visat in Radauti. Un orasel micut pe care-l dai gata in foarte putin timp, dupa parerea mea. Este micut... toti se cunosc intre ei, insa mereu cand am poposit pe acolo mi-a lasat placuta impresie a unui orasel curat, cald si primitor. Grozav sentiment! Din pacate, nu ma incearca si-n Botosani, cu toate ca-mi este din cale afara de drag.

Mi-am amintit de doamna mea diriginta. Si nu pot sa nu-mi exclam inca o data in suflet "Ce mult va iubesc!". Niciodata nu gasesc cuvinte mai potrivite sa-mi exprim recunostinta fata de ea. Se distingea atat de mult in multimea aceea de oameni... Este atat de frumoasa... Oare ce m-as fi facut fara dumneaei? Cine stie pe ce carari vrajmase apucam daca nu era doamna mea diriginta (caci asa va ramane pentru totdeauna in inima mea). Mereu mi-a stat la dispozitie cu un sfat, o vorba buna, o privire iubitoare si o mangaiere calda... Imi amintesc si o alta imprejurare... in care m-au podidit lacrimile admirand-o de la o oaresce distanta... Cu adevarat se remarca si intr-o mare de oameni prin finete, modestie, eleganta... si o noblete cum rar am intalnit la oamenii din ziua de astazi... Eu asa o vad... ca o zana buna a adolescentei mele agitate si cu reminescente tarzii in ceea ce ar trebui sa fie viata adevarata...

Mereu am refuzat sa ma maturizez, iar acelasi lucru il fac si acum! Ba mai mult... imi fagaduiesc mie ca am sa raman toata viata un copil zburdalnic.

Este tarziu... Se vede treaba ca lui Mos Ene nu-i convine scrierea mea nocturna, ba chiar matinala de acum... Sare ca nebunu' sa-mi inchida pleoapele grele... Nu-i de saga cu el...

Maine sau astazi, am sa trec totul pe blog, intocmai. Ca de pe maculator pe "caietul de curat", ca-n clasele mici. N-am mai scris de mult timp cu stiloul si remarc ca mi s-a stalcit scrisul. Adevarat! N-am nici o pozitie adecvata scrisului... Maine... e o zi... Frumoasa vreau sa fie!

10 August 2009, 04:15

Am facut intocmai... :) Am trecut totul pe blog....

0 comentarii: