printre gânduri

înnebunesc de gânduri. știu că ești singur acolo și că și tu înnebunești de gânduri exact ca și mine. iubirea asta e prea vicioasă. o poți câștiga într-o clipă și o poți pierde tot într-o clipă. nu știu ce este bine. știu doar că mi-e îngrozitor de dor de tine. încerc să caut un răspuns în mine. încerc să mă fac mai bună. încerc să nu te urăsc. încerc să fiu corectă cu mine.
nu pot. încă. și tot mi-e dor.
pierd o groază de nopți aiurea. mă înec în alcool și când mă trezesc mă apucă regretele. ce am făcut noaptea trecută? ah... m-am îmbătat și m-am gândit la tine. nu m-am distrat... a trecut ceva vreme de când nu m-am mai distrat... doar am băut... până când am pierdut numărul care-mi era limită. ... mi-e frică. știu că fac ceva greșit și vreau să mă opresc. dar mai beau un pic. poate uit.

2 comentarii:

Lorena spunea...

DA.. ma regasesc in cuvintele tale.. in incercarea de a rupe din suflet amintiri, sentimente.. poate dezamagiri.. nu stiu multe.. dar stiu ca iubirea nu poate fi uitata.. poate sa fie doar.. inchisa intr-un cufar al sufletului tau cu amintiri..

Îngera Fără Nume spunea...

„Cu toții avem amintiri, dar uneori este mai bine ca acestea să rămână închise în scrinul timpului. . . acoperite de praf și doar din când în gând să ștergem praful, dar fără să scoatem și amintirile la aerisit.”
Așa scriam acu o săptămână în urmă... Sunt surprinsă cât se pot asemăna oamenii între ei...