Tu nu știi?


ești un obiect neidentificat
căzut în lumea dintre scânduri
iar femeia cu sângele cald
ce o porți ca pe-o zgardă de om
nu știe că cerul încape într-un tricou
te amăgești cu numele unei fete cuminți
care te plimbă prin subsoluri
când tu agăți resturi de tavan
legându-mi nebunia de a ta
sub pământ ne clădim din sticle case
transformând buze în pahare
pe care nu reușim să le umplem
iar mintea ta modelează paturi
să-mi odihnesc întrebările
la care tu ești răspunsul
te desparți de mine ca-ntr-o piață
în care îți plătești drumul cu fum
Te-am identificat!

poem de tavernă III


fumez mult şi...
te văd în toate...
eşti la colţul pădurii
privindu-mi mersul din guri în guri
îmi zâmbeşti cu fericire şi amar
şi te muţi pe coarde
cântând sub felinar.
îmi spui că mă pot îmbăta şi cu lămâie
atât timp cât am grijă de mine
dar eu sunt evadată
din realitate
şi rămâi...
îmi păzeşti traista
cu fericiri nestinse.
dar în liane te încâlceşti din nou
şi uiţi de mine pe drum
eu te păstrez în inimă şi-n toate
sub felinare şi în alte zile
ştiind că apa te va aduce mereu la mine.