usca-ți-s-ar limbotele pe migdale!

știi că ești doar un curvar nenorocit?!
ai ridicat fiecare cârpă și ai gustat din migdală
știi că are gust diferit
depinde de cracă sau craci
nu minți!
niciuna nu ți-a făcut rău
le-ai îndesat pe toate în colecția din pantaloni
prietene ți-ai făcut pe fiecare bucățică de lemn
numai să-ți frece moralul bleg
când sfintele pleacă fără a te fi binecuvântat...
la câte colțuri și în câte paturi
ți-ai lăsat nenorocirea?
pun pariu că ți-ai făcut hărți...
să nu te pierzi printre migdali
ești doar un curvar nenorocit
ce va rămâne cu gustul pe buze
când crăcile se vor usca de timp!

poem de tavernă IV


Seară de octombrie cu fum
taximetriștii agață femei ca pe prostituate
să se vândă pe-o cremă de zahăr ars.
Mă plimb în tramvaie
spre subsolul care mă cântă
să te găsesc agățând de umeri
o străină pe trupul căreia
unei primăveri i s-a făcut
Se aprind focuri pe mese
iar ochelarii privesc fără ochi
când avioane planează
unde altădată lăsai resturi
tu zâmbești fără să știi
că animale de pradă sunt peste tot
Scândurile ne construiesc sicrie curând
să odihnim un an de zbucium
Am obosit să-mi trag la sorți sufletul
din aceeași căciulă ponosită
Rămân doar voci și portocale
să amintească ce am început
fără sfârșit.

sticle și o sfântă


sunt fata cu fluturi
care aprinde focul
și se ascunde în sticle goale
când ne desparte o sfântă
cauți umezeală
când ești singur ca un vierme
și mă trezești cu pilde
să-mi schimb gândurile
ca pe șoșete
nu mai pot fi
cea care îți vindecă durerea
când zgarda te strânge
am stat prea mult închisă
între oasele tale
încât am uitat să fiu
sunt fata cu îngeri
care-ți aprinde viața
și se arată după sticle goale
atunci când sfânta nu mai găsește
drumul.