nopți cu un golan

mi-a turnat berea pe gât
ca un dealer care-ți flutură marfa pe sub nas
dragostea trișează imediat ce întorci spatele
ce libertate trebuie să reinventez
să te umplu de mine
tu cauți constelații pe trupul meu cald
când din vene noaptea țâșnește
trezești nebunii
cu poftă
se naște o înfrângere
pentru că ești fantastic ca un vis
dar în subsolul ăla blestemat
care-mi adună toate decepțiile
tu mă uiți în sticle ca și celălalt
și strângi umbre mari în mână
există o noapte când nu vor mai fi
și nu voi mai veni să te beau

steliana


ești fata coborâtă din stele
cu fericire pe buze și dulce în ambalaj de bere
îmi spui despre ce a fost rău când eu fumez prea mult
chiar dacă numai bine caut mă înveți
de când ți-ai adunat pe gene frumusețea
din suferințe
ca rătăcitele să găsească drumul
prin ceață
să adun lacrimile în borcane și să le sparg în trecut
fericită fii printre stele
drumurile s-au bătut în scânduri
să dăruiești din suflet soare
în vindecare ne vei pierde
cu bucuria

spovedanie (poem cu păcate)


ți-ai tatuat mâinile pe țâțele mele
să nu mai știe nici unul să le cânte
să te urăsc în oase
când te găsesc mustind ca un cancer
mă pui să învăț dintr-un an de chinuri
pe care l-am ascuns între scânduri și praf
și în buzunarele bărbaților cu fericiri
ți-ai făcut cuib în mine
tu și toată tristețea

cum să mă vindec de păcate
când îmi umbla prin vene
când blestemat e pământul din care te-am scos
prima oară
și-n care te-am băgat de atâtea ori
tu nu mori
sau învii de fiecare dată când îmi scurg durerea
mai puternic și mai veninos
ca șarpele în eden

și trădarea asta
mi-e ca o soră falsă
mă ademenește mai ceva ca un diavol cu ochi de jasp
când dulce pare mărul
e doar o gutuie
ce-mi seacă gura de orice dorință
și sufletul de viață

doar mama mă înțelege
ca un dumnezeu bun și iertător
și-mi amintește de îngeri
și de cea care am fost înainte de păcat
mă ține în brațe telepatic
și-mi șterge tristețea de pe chip

mă spăl din nou de tine
și mă spovedesc vouă
ești cea mai mare greșeală a vieții mele
mă iertați?

raisza


odată am întâlnit un înger
m-a rugat să-l ajut
să-și care aripile în bagaje
ca un melc
din lume în lume
știa să picteze ochi în suflete
și mi-a promis că mă învață
să tricotez amintiri
gândurile mi-au rămas înnodate în părul ei
cu fiecare ninsoare de dimineață și de noapte
și îi spun rugăciuni la telefon
ca păcătoasele fantezii la linia fierbinte
diminețile în noiembrie
ning îngeri cu bagaje
roagă-te
și ține-ți inima deschisă
ai să-i vezi și tu

maria



azi sfânta e tristă
privește nedumerită păcătoșii
care dau de mâncare îngerilor rugăciuni
nu mai are sânge cald
nici drumul nu-l mai știe
de când cerul stă mototolit în gunoi
e frumoasă
fluviul ăla o înfășoară
o transformă în nimfă și drac
oare e defectă
oare sângele-i nu se dezgheață-n stele
azi sfânta e tristă
a văzut un înger îmbrăcat în negru

renunţare

m-am oprit
vreme
trecea numai prin sticle goale



cuvinte
tot mai multe

dimineţile
culegeai lumina de jos

zici să nu fumez
ce ştii
doar aşa înţeleg ceaţa

între scânduri (ai rămas)

aruncat muz la gunoi
caut altul nou

ultimul poem de tavernă


mă dezbrac de tine
când șerpii adună ispite
într-o toamnă amară
nu ești dumnezeu pentru mine
nici n-ai să fii
ți-am lipit de prea multe ori coastele
când ți le-ai rupt în femei
am cunoscut-o chiar pe aceea
care și-a uitat coasta în tine
și pentru care mărul nu e stricat
nu voi fi niciodată evă
căci mă sperii ca de un străin
când te recunosc
deși am 23 de motive
să te arunc la gunoi cu cerul
te las să bați cuie în scânduri
până durerea se face nai
cuvinte se sting pe rând
să mă anunțe
sfârșitul mâinilor jertfă pe mese


în loc de adio

te părăsesc într-un wc infect
cu târâturile care adună nenorociri în gură
am aflat unde ţi-e locul
când am tras apa după fericire
pe facebook iubirea pare altfel
dar în viaţa reală târfele se fură una pe alta
e un joc tâmpit de-a râsu - plânsu

trăiesc într-o bucătărie pătrată
joc şah cu durerea
din când în când fumez un cui
pereţii plâng cerul de hârtie din gunoi
iar nopţile cu ozn au rămas într-o sticlă de vin
şi-un pall mall

rămân rebela cu aripi
care adună întrebări în oase
când ochii văd târâturi şi sfinte
răpite de ozn

am tras apa după fericire

usca-ți-s-ar limbotele pe migdale!

știi că ești doar un curvar nenorocit?!
ai ridicat fiecare cârpă și ai gustat din migdală
știi că are gust diferit
depinde de cracă sau craci
nu minți!
niciuna nu ți-a făcut rău
le-ai îndesat pe toate în colecția din pantaloni
prietene ți-ai făcut pe fiecare bucățică de lemn
numai să-ți frece moralul bleg
când sfintele pleacă fără a te fi binecuvântat...
la câte colțuri și în câte paturi
ți-ai lăsat nenorocirea?
pun pariu că ți-ai făcut hărți...
să nu te pierzi printre migdali
ești doar un curvar nenorocit
ce va rămâne cu gustul pe buze
când crăcile se vor usca de timp!

poem de tavernă IV


Seară de octombrie cu fum
taximetriștii agață femei ca pe prostituate
să se vândă pe-o cremă de zahăr ars.
Mă plimb în tramvaie
spre subsolul care mă cântă
să te găsesc agățând de umeri
o străină pe trupul căreia
unei primăveri i s-a făcut
Se aprind focuri pe mese
iar ochelarii privesc fără ochi
când avioane planează
unde altădată lăsai resturi
tu zâmbești fără să știi
că animale de pradă sunt peste tot
Scândurile ne construiesc sicrie curând
să odihnim un an de zbucium
Am obosit să-mi trag la sorți sufletul
din aceeași căciulă ponosită
Rămân doar voci și portocale
să amintească ce am început
fără sfârșit.

sticle și o sfântă


sunt fata cu fluturi
care aprinde focul
și se ascunde în sticle goale
când ne desparte o sfântă
cauți umezeală
când ești singur ca un vierme
și mă trezești cu pilde
să-mi schimb gândurile
ca pe șoșete
nu mai pot fi
cea care îți vindecă durerea
când zgarda te strânge
am stat prea mult închisă
între oasele tale
încât am uitat să fiu
sunt fata cu îngeri
care-ți aprinde viața
și se arată după sticle goale
atunci când sfânta nu mai găsește
drumul.

Tu nu știi?


ești un obiect neidentificat
căzut în lumea dintre scânduri
iar femeia cu sângele cald
ce o porți ca pe-o zgardă de om
nu știe că cerul încape într-un tricou
te amăgești cu numele unei fete cuminți
care te plimbă prin subsoluri
când tu agăți resturi de tavan
legându-mi nebunia de a ta
sub pământ ne clădim din sticle case
transformând buze în pahare
pe care nu reușim să le umplem
iar mintea ta modelează paturi
să-mi odihnesc întrebările
la care tu ești răspunsul
te desparți de mine ca-ntr-o piață
în care îți plătești drumul cu fum
Te-am identificat!

poem de tavernă III


fumez mult şi...
te văd în toate...
eşti la colţul pădurii
privindu-mi mersul din guri în guri
îmi zâmbeşti cu fericire şi amar
şi te muţi pe coarde
cântând sub felinar.
îmi spui că mă pot îmbăta şi cu lămâie
atât timp cât am grijă de mine
dar eu sunt evadată
din realitate
şi rămâi...
îmi păzeşti traista
cu fericiri nestinse.
dar în liane te încâlceşti din nou
şi uiţi de mine pe drum
eu te păstrez în inimă şi-n toate
sub felinare şi în alte zile
ştiind că apa te va aduce mereu la mine.

Ironic

Soarbe-mă până la ultima răsuflare
pe care o găseşti în morgane
Eu sunt în toate
Cheamă-mă când apar în oglindă
spălându-mă de celelalte priviri
să mi te dai pe buze mincinoase
şi să mă legi
poate nebunia mea se stinge
dacă se zbate îndeajuns în lanţuri.

Spune-mi
cât de fraieri putem fi
să ne calculăm vina în sărutări?
Doar noi... destul!
Ironic, nu? Vorbim...

Poem de tavernă II


unde te-am iubit
s-a făcut lumină
azi
când te zăresc numai printre spânzurători
tu te alini încolăcit de liane
iar glasurile se risipesc
ca fumul în care te dezlegi în inimă
sorbi din nu-mi dau seama ce
şi nu mai eşti
deşi continui să fii
cred că sunt fericită
în cântecele de dor care răsună
în fiecare nebună păgână
ce-ţi dansează pe retină
m-ai recunoscut doar pe coarde
ce s-au rupt
sub plânsete nerostite
rămâi al ei, te rog
şi cântă-i ce nu mi-ai găsit mie
Iubească-te
uscat ca o despărţire!

Să-ți spun despre cea mai frumoasă zi...

File din jurnalul unei extraterestre
Cea mai frumoasă dimineață a fost când m-ai luat de mână și mi-ai spus: „Hai să mergem!”. Eram fericită și nu puteam să realizez ce mi se întâmplă. Te-am întrebat contrariată unde, iar răspunsul a venit la fel ca și invitația: „Nu știu, oriunde, altundeva!”. Nu-mi încăpeam în piele de atâtea emoții adunate și încercam să memorez cât mai multe detalii să te pot păstra lângă mine chiar și în cazul în care ai fi fugit.
Am ieșit afară... încă năuci de atâta noapte și era lumină. Și ningea... atât de timid și atât de frumos. Mi-ai vorbit despre nimicuri, dar mă țineai de mână. Nu-ți poți închipui ce poate fi în inima unei îndrăgostite atunci când cel pe care îl iubește în toate felurile posibile o ține de mână ferm, dar tandru... Mi-era frig și poate și ție îți era, așa că ți-am băgat mâna în buzunarul paltonului. Deși era strâmt, am încăput, amândoi. De parcă buzunarul era croit exact pe măsura mâinilor noastre, pentru palmele noastre căuș.
Aș fi mers oriunde cu tine și-mi doream ca drumul să nu se mai termine. Nici ziua, nici noaptea, nici ninsoarea...
Am urcat scările spre locul unde e mereu noapte. Vroiai un suc sau poate o cafea... Eu te vroiam doar pe tine. Nimic altceva nu-mi trebuia. Și m-am bucurat că în dimineața aceea noaptea se terminase chiar și în locul unde e veșnică.
Te vroiam în lumină... Și am ieșit afară din nou... Și frigul m-a zgribulit și m-a trezit. Nu visasem. Încă mă țineai de mână, erai lângă mine.
Ne-am continuat drumul discutând nimicuri, râzând la vitrine, tu făcând glume pe seama papucilor mei albaștri, eu vorbind despre extratereștri.
Și ne-am oprit la o cafea... acolo unde toate zilele încep, acolo unde amintirile se adună...
Nu știu dacă ai băgat de seamă, dar iubirea asta s-a consumat doar între scânduri.
Te trezeai treptat și te speriai tot mai mult... Încercam să ignor și să nu mă sperii și eu. Încă eram fericită! Și mi-ai vorbit despre un nene pe care mi-am dorit din tot sufletul să îl bat. Te rănise... în vorbe, dar te rănise.
Dragul meu, strânge în suflet doar cuvintele acelor oameni care te ajută să crești, să urci mai sus. Suntem atâția care te apreciem și te susținem, iar un nemulțumit nu poate fi decât un lucru bun. Ce faci tu e ceva nou și stârnește un soi de controversă, iar prin asta vei rămâne în memoria celor care te ascultă.
Nu știu cât am reușit să te încurajez sau să te alin, dar îmi doream să știi că pentru cineva tu ești totul și restul ar fi trebuit să nu conteze.
De data asta, te-am chemat eu. Vroiam să mai rup o bucățică din tine pe care să o ascund undeva adânc și pe care să o regăsesc în momente ca acestea, când stau și îți scriu. Și am reușit. Dar nu mi-a fost ușor, pentru că tu mă vrei, dar numai în negații.
Cea mai frumoasă dimineață a fost când am putut să te privesc cum dormi. Atât de real, atât de tu... agitat, frumos, copil, fricos, nehotărât, ciudat... și aș putea continua. Nu știu cât contau lucrurile astea pe care le găseam și le observam fascinată în tine, pe cât conta că atunci, dimineața, erai al meu, numai al meu. Am încercat și eu să dorm, dar eram prea emoționată. M-am întors pe toate părțile... Și tu erai tot acolo, iar eu eram cea mai fericită.
Știi? La un moment dat mă dezlipisem de tine de frică să nu-ți tulbur somnul, dar tu... m-ai căutat cu mâna, m-ai cuprins și m-ai lipit de tine. Am tresărit înfiorată și am zâmbit.
Nu avem nimic împreună, decât o iubire, pe care nu pot și nu vreau sa o numesc altfel, consumată în nopți năucite de beție. De aceea mi-am dorit să memorez cât mai bine acea dimineață, ziua aceea...
M-ai amăgit atunci spunându-mi că nu va fi ultima. Știi? Eu încă mai aștept... J
Apoi te-ai trezit buimac, în pat străin, eu toată un zâmbet, dar în același timp timorată. Mi-era teamă că te vei ridica și vei pleca. Dar nu. Ai rămas, din nou. Parcă dinadins ai făcut în așa fel încât să-mi oferi cea mai frumoasă amintire. E ciudat, nu-i așa? Cu cât de puțin poți mulțumi o femeie...
Și am fost doi copii plini de temeri și întrebări..., dar ne-am jucat, am râs, am vorbit, am căutat soluții și răspunsuri, apoi am fugit de ele... Mi-ai dat dreptate! Nici acum nu știu în ce privință, dar inima îmi crește doar la gândul că mi-ai dat dreptate. Și iar ne-am jucat și m-ai sâcâit de-mi venea să te bat! Sunt sigură că și acum știi că nu suport să mi se atingă nasul.
„Tu ce vrei?”
„Vreau ceva, așa cum este... Frumos...”
Nu știu dacă am reușit să am ceva frumos, în schimb, am o dimineață, aproape o zi, în care tu ai fost al meu, iar cel mai important, te-am simțit al meu.
O păstrez în suflet, în mine ca pe cea mai frumoasă amintire, dimineață unică printre nopți. Și nu pot decât să sper că ceea ce ai simțit atunci se va împlini și nu va fi ultima.

... fraiere!
Semnez: Un Ozenel 




DA

Noaptea ne cheama din timp in timp
sa ne consumam nebunia.
Asa ca, saruta-ma sub perdele de dans
in vazul tuturor, ca mai apoi
sa nu ma recunosti la lumina zilei.
Numai tu ma poti iubi
in palme, regrete si greseli...
cum nimeni n-a stiut
cum nimeni nu va sti.

Cand iubirea doarme lovita
ademeneste-ma pe scari, spre rasarit
iar de nu vin, cheama-ma in dimineti tarzii
in parcuri de uriasi
ca totul sa se termine in afirmatii neintelese
Da
...
!?

Nebuna asta

Nu mai sunt demult o fecioara nebuna
m-au mestecat caii de noapte
iar resturile mi le-au aruncat in lumina.

Nu vreau sa mai fiu o fecioara nebuna
trupul meu nu poate hrani toti flamanzii lumii
nici macar pe cei mai nenorociti nu-i satura.

Nu sunt fecioara, sunt doar nebuna
tu nu ma vrei, dar ma iubesti
iar eu mi-as deschide venele pentru tine
apoi mi le-as inchide
in caz ca mai ai nevoie de un rest de fecioara.

Dar nu...

Ratacesc intr-un vis desfranat
amagindu-ma cu nopti de nebunie
de portocala stricata
inchizandu-mi venele
si deschizandu-mi inima.

Uite. Acuma te iubesc

Fericirea are miros de dero
si culoarea portocalei
O descoperi dimineata
cand aerul rece iti rascoleste dorurile
Nu dureaza mai mult
de jumatate de ora
dar ai putea sa innebunesti
din cauza asta.

Fericirea are culoarea portocalei
beata spre dimineata
cand lumea isi imparte somnul
O astepti aproape o viata
iar cand vine, pleaca,
dar merita sa mai astepti
macar inca o alta viata

poem de tavernă


nu te vinde ieftin iubite
țâțe găsești la toate
aș prefera să fiu eu ultima
pe care o strivești în cuvinte
nu te da oricui iubite
străinele nu știu
să fie fecioare despletite
doar eu pot fi mereu
nebuna ta
nu zâmbi oricui iubite
nu vezi că ele nu vor
să se dea peste cap pentru tine
dar de mine te poți agăța
când te rătăcești
printre necunoscute
și luminile se închid
și se deschid
în vise de scânduri
la fel și ușile
lăsând în urmă
beții neîmplinite.


Mă simțeam pierdută și mi-am căutat echilibrul în tot ceea ce apărea nou în viața mea. Și nu regret nici o clipă, pentru că ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai urâtă perioadă din viața mea a devenit cea mai frumoasă. Sunt o norocoasă, din nou. De ce? Pentru că am adunat într-un an atât de multe lucruri frumoase pe care nu mi le-am imaginat vreodată.
Cel mai frumos an din viața mea are miros de subsoluri pulsând a viață.
Un an care miroase a oameni noi, care m-au ajutat să cresc, să văd altfel viața, oameni care m-au ajutat să mă maturizez, să mă descopăr, să mă testez și să-mi caut limitele. Sunt atât de mulți cărora aș vrea să le mulțumesc.
Cel mai frumos an din viața mea miroase a castraveți murați. De ce? Pentru că tatăl meu pune cele mai bune murături, fără de care nu am fi reușit să o scoatem la capăt noapte de noapte.
Cel mai frumos an din viața mea are miros de detergent. Nu-știu-care detergent. Dar știu că așa miroase el, cel care m-a făcut să mă pierd și să mă regăsesc de atâtea ori. Cel care m-a înălțat și m-a izbit și care m-a determinat să țin cu dinții de mine, de Lorena.

pepsi


iubește-mă acum
nu voi mai fi deajunsă mâine
nu vreau vreodată să îți curg prin vene
deși nebună așa cum sunt
m-am strecurat pe unde am putut
altădată m-aș fi vândut ție
acum mă las de bunăvoie mințind
că nu o să mai fie
iubește-mă acum
doar știi că timpul se termină
pe trupul de ieri
nu voi mai pune haină
te voi păstra pe tine
în amintirea dimineților
nici înnorate nici senine
iubește-mă din nou
când beată am să te chem
să fiu a ta să fii al meu
iubește-mă din nou
când gura-mi însetată
nu va mai ști să strige-n șoaptă
iubește-mă din nou
când ieftină voi fi
azi am aflat
iubirea costă un pepsi

Povestea noastră!


cu dusuri cu tot cu haine? intrari fortate in taxiuri? babe fugarite cu pietre ? ras pana la lacrimi cu febra musculara si nopti rasturnate prin baie in acorduri de chitara?
râsete de vrăjitoare din oz, povești cu zâni, prima bere, prima țigară, primul fum, lacrimi de fericire, lacrimi de tristețe, lacrimi de disperare, înjurături până la epuizare, tratament cu castraveți murați, nopți nedormite, foci care te sperie, filme rupte, filme proaste, iubiri, multe iubiri, și mai multe iubiri, dor, prea mult dor, cântări, prieteni, țipete și îmbrățisări, shaworma, răsărit de soare, stații de tramvai, iarnă, vara, primăvara, dadaism, rock și manele, împăcări și despărțiri... amintiri, multe amintiri, cele mai frumoase amintiri :* :)
pahare, si mai multe pahare, o carte, recitaluri, lamai, banci rasturnate, artisti rasturnati, ciorapi rupti, obraji tatuati de buze, joc de copii, dobitoci si fraiere, raggae, hip-hop, populara, metal, nervi, isterie, ceva mai multa gelozie, un lift, un viol, bataie cu arme si cutite, politie, telefoane tarzii, certuri stupide, un singur gol, alte nenumarate goluri, un singur Hagi, 3 in pat, butoaie, surori, sarut intre doua, cateodata 3, glume proaste, bune, prea bune, perle, un caiet de perle, seri de filme fara floricele, babe, pietre si multa bere, fum, prea mult fum, clipe efemere, dans si ura, poze si foite din natura, o lupta, niciun castigator, un zambet, o poveste, niciun final, melci striviti pe trotuar, stele rasfirate pandite de pe bucium si in toate: noi. Punct si de la capat :D
jumătate de bere și o țigară, te iubesc o țâră, un pat pentru o persoană și jumătate, dilli, mașina care face cu ochiul, mână, în labă, bp, bp, bp, concerte, frați, mai mulți frați, un singur frate, ozn-uri, un singur ozn, râzi acum, râd și eu, acasă, vânătăi, mușcături, elastic de la chanel și hârtie de la gucci, tăieturi de la bikini, versuri, poezii, cea mai frumoasă poezie, ger, facturi neplătite, haine răscolite, o săptămână beată, o săptămână plină de iubire, cearșafuri albastre, unguri, munte, surori, surori extinse, povești în noapte, stele, săruturi alandala, examene ratate, filme fumate într-o singură noapte, tendative de somn veșnic în cadă, paranoia, nervi, palme, strigăte, iarbă verde, botanică, gagii nepotriviți, jumătatea exactă, întrebări, mai multe întrebări, puține răspunsuri, 3 în 1, cafea, statusuri, buni și nebuni, în spate, nu vreau să plec...
o cana cu buline, prea multe buline, iubita intr-o carte, ilegal, apa, cald, un suflu in teava, naiva sau proasta, toate in graba, punct, mai departe, un craciun fara famile, betie, detartrant, o cocina transformata-n acasa, fara bani de chirie, lasa, tratament la o bere, un fel de miere, gras, prea gras, o pisica, doua, jucarii pentru amandoua, Einstein abandonat departe, inceputuri aparte, rasete si soapte, o chitara-n bucatarie, doua, ploua, poveste in aburi pe sticla, tu, un glob, un om, o tigara, resturi, biscuiti si o biblie necitita, file, fum in biroul central, netul pe geam, planuri, cine cu cine doarme la noapte, o cutie de bomboane, o bratara, doua, prima explozie, ultimul fior, brate, vise desarte, catuse pe maini din esarfe, rime, mai multe rime, o fuga, faceoff, sutiene descheiate, ura, iubire, relatie, fara relatie, caramel, joc de cuvinte, copii fara minte, chiuveta infundata, ochii tai dimineata, munti, padure de brazi, raze, hello sau sarutul care te face sa spui buna dimineata.
hand, curiozitate în baie, o fată, două fete, acasă, one night stand, învățăm? plecăm? plecăm la 3, ne mai întoarcem? când soarele e sus, dor, regăsire, shot-uri, plimbare, mâini căuș, o cafea, cea mai frumoasă dimineața împreună, vise, speranțe, nimic, frică, vânt, ora 6, ..................................................... atât de multe.
POVESTEA NOASTRĂ!

te-am iubit fraiere


te-am iubit fraiere în dimineața aceea
când mi-ai răscolit noaptea amorțită într-o migrenă
și am uitat de mare și nisip
și aproape m-am înnecat în tine
te-am iubit nenorocitule în noaptea aceea
când aproape m-ai făcut sicriu
cu sărutări o mie
și mi-ai spus să fim prieteni
te-am iubit fraiere
atât de mult te-am iubit
încât te-am lăsat să crezi în ozn-uri
și m-am transformat în extraterestră pentru tine
te-am iubit fraiere în sticle de bere
și shot-uri de tequila
în așternut neașternut și-n atingeri pe ascuns
te-am iubit ciudatule între patru pereți
în văz de străini și pe buze necunoscute
dar tu nu m-ai văzut nu m-ai simțit nu m-ai iubit
de frică să nu-ți leg libertatea de calorifer
iar acum când timpul se termină
mă vezi mă simți mă respiri
dar tot nu știi că
te-am iubit
fraiere.

de bună dimineața


Mi te-ai strecurat în minte din prima clipă în care ți-am căutat privirea.

Reverși în fiecare dimineață un curcubeu deasupra mea… și chiar de-i gri afară, eu îmi văd viața în culori. Și te sărut și mă deschid tandru în tine și-mi doresc să fiu doar a ta. Mă copilăresc, dar e frumos… Și ador să te am lângă mine, să nu te simt străin.

Îmi prelungesc bătăile inimii în pieptul tău visând că, de fapt, vom fi doar unul cândva. Și mă îmbrac cu tine și simt cum mi te infiltrezi în toți porii.

Iar în fiecare seară te adorm în inima mea, ca mai apoi să-mi apari în vise lecuindu-mă de umbre. Și mă faci mai fericită decât am fost vreodată, năucindu-mă în râsete și în tăceri.

Și sper și îmi doresc să vrei…  


introspecție


îmi ghicești în bună dimineața fericirea unei zile
să mă desfac în bucățele și bucățele de zâmbete
pe care le rătăcesc odată cu razele de soare
de frică să nu risipesc prezentul.


în culori


ne mestecă noaptea
când rătăcim ca doi orbi în lumină
căutând o altă reflexie a lumii

ne învelim cu vânt şi linişti
odihnindu-ne durerile pe scânduri
ca mai apoi să ne trezim sub cer de portocală

topim în sărutări intensitatea clipelor
şi ne aruncăm gândurile-n ape
să rămână secrete muşuroaiele din sânge

în parcul unde cocoşii ştiu că stelele se sting
dacă le urmăreşti prea mult cu vederea
descoperim că dragostea se cuibăreşte
mereu în două culori.

reţetă (dragostea trece prin stomac)


îţi despachetezi gândurile din tăceri
şi le presari în zâmbete pe sub mustăţi
aşteptând ca timpul să le rumenească

când iubirea se încălzeşte
şi aproape devine un viciu
se aşează în inimă să încolţească

ne căutăm sentimentele în gusturi
ca nişte gurmanzi
flămânzi de atâta speranţă

eşti?
sunt!
atunci, lasă-mă să te mănânc…
doar dacă mă întinzi pe pâine!

tu dulce şi eu acră
tu un măr
eu o vişină
zărzărel şi corcoduşă necoaptă
rând pe rând
ne transformăm în salate de fructe
compoturi şi dulceţuri
năuciţi de la atâta vis de vară

când toamna îşi va deschide borcanul
să ne păstreze nu-ştiu-câte
anotimpuri
să nu ne uităm…

Eşti?
Da, sunt!
Mă laşi să te iubesc?
Iubeşte-mă!

Ascuns


ai strâns zâmbete-n ghioc
când nu știam de mine
să-mi amintești mereu începutul.
iar mai apoi
ne-am găsit în furtună căutând lumina
căci prea am rătăcit
când verdele s-a întunecat.
tu știi? sunt mai mică
de fiecare dată când mă strigi
în alternanțe de ritmuri
pentru ca mai târziu să găsesc
crescând în mine aripi.
te rog nu te mai ascunde
în spatele tăcerii
pentru că mă pierzi în înțelesuri.
așa că hai să fim și să ne lăsăm
să nu uităm
să trăim în tine și în mine.