un zeu oraşul ăsta



mon ami
nu pot dormi nopţi la rând deşi în patul meu
un bărbat se simte acasă mă tot frământă
dorul ăsta care îmi sufocă pieptul mă usucă

uite ce am păţit într-o noapte
pe când oraşul ăsta nesătul ca un zeu îşi primea
tributul de anotimpuri betoane ţigări şi tristeţi
tributul de oameni frumoşi urâţi oameni
care se iubesc şi se ceartă pe silent  în respiraţii sacadate
mi s-a întâmplat să realizez ca tu eşti asemenea
oraşului

nesătul
mă primeşti mă dezbraci mă visezi mă întrebare mă exclamare
mă ţipi mă contopeşti
cu gura cu mâinile tale cu epiderma ta cu ochii tăi de toamnă
până când
aud acorduri poluate de automobile

mon ami
îţi spun eşti ca un zeu

0 comentarii: