tu – poemul meu fără final



înainte scriam poeme pe bucăţi de noapte
culegeam cuvintele de pe buzele unui mustăcios alcoolizat
poate din pantalonii lui
eram fericită în neîmplinirea mea
acum nu mai scriu
nu mai am nopţi cu ozn nici sticle nici fluturi

tu eşti poemul meu fără formă finală
aş vrea să te rescriu
mi-a ruginit condeiul în ultima noapte când mi-ai refuzat iubirea
era gratis

îmi lipseşti în nopţi ca astea
inspiraţia mi se revoltă
te scuipă pe bucăţi de foaie mi te mototoleşte
te aruncă în gunoi
iar eu în nopţi ca astea
te despăturesc te aşez sub veioză şi-ţi rearanjez cuvintele

te simt aproape când mi te citeşti
când îmi spui că împărţim aceeaşi nebunie
apoi realizez că lipseşte ceva
un cuvânt poate
habar nu am
un singur lucru e cert
pentru noi încă nu s-a scris finalul

0 comentarii: