Publicat de
Îngera Fără Nume
Sunt o dependenta de dragoste si de risc... Nu am fost niciodata o fidela, iar acum ma straduiesc din toate strafundurile mele sa fiu... Ce sa spun? Mai am scapari uneori, insa ceea ce ma mira cel mai tare este faptul ca am remuscari... Asa cum mi s-a intamplat de curand... si as numi episodul "un actor grabit" :) Trebuia sa fac asta mai demult poate... abia de curand mi s-a declansat aceasta dorinta din motive incalcite, dar in special dintr-o acuta dorinta de razbunare fata de prietenul meu... In ciuda faptului ca nu se intamplase nimic care sa ma incrimineze, aveam remuscari, asa ca i-am spus prietenului meu povestea... A apreciat sinceritatea mea...
Acest episod imi trage un semnal de alarma... Pentru mine asta inseamna ca m-am defectat...
Sunt dependenta de risc si de dragoste... Recunosc ca imi este innebunitor de dor sa insel... Doamne cum ma mananca talpile uneori... Si doamne, cata mirare incape in mine atunci cand imi dau seama ca reusesc sa ma abtin... Totusi, ca sa compensez acest lips... imi creez povestile mele... Si cel mai aiurea mi se pare faptul ca lumea imaginatiei mele incepe sa se strecoare si in realitate... Este derutant... Am seri parca anume programate in care sa ma intalnesc cu amantii mei, in vis... si uneori fanteziile mele sunt atat de reale... Ultima oara m-am trezit la o bucata de noapte si nu am putut sa mai inchid nici un ochi pentru ca unul dintre multii mei amanti pe care l-am parasit, ma cauta... statea in fata casei mele si ma astepta... Il pandeam de la etaj, iar el se plimba agitat in fata casei mele... Stia si unde sunt... Stia ca il privesc timorata de dupa perdele si zambea... Un zambet care-mi dadea fiori de spaima...
Uneori, am acest sentiment si atunci cand merg pe strada... Simt cum ma urmareste cu privirea... In acelasi timp stiu ca nu vrea sa-mi faca vreun rau fizic, ci doar sa ma sperie... si in acelasi timp sa-mi ofere si riscul cu care ma hranesc...
Astazi, fantezia mea a pornit din nou pe carari gresite... Mi-am imaginat ca am primit un mesaj de la un necunoscut, in care mi se marturisea ca Zburatorul meu exista [?!?]... Culmea e ca in momentul care universul meu statea sa se intorca pe dos... o pana de curent, scurta cat o clipa, mi-a inchis calculatorul... si bineinteles ca nu am mai vazut nici un mesaj...
Imi este dor sa ma indragostesc... imi este dor de fluturi in stomac si de sentimentul ca as renunta la o viata, la o lume, doar pentru ca Iubirea mea Absoluta si nemuritoare sa se implineasca... Sunt constienta cat rau imi fac... crezand in aceste lucruri... insa sunt dependenta de ele...
Sunt dependenta de slabiciunea barbatilor... Sunt niste fiinte atat de masive si de necioplite... Si oricat de cizelati ar fi... este imposibil ca pornirile salbatice sa nu-i razbeasca... Si sunt adorabili in incercarile lor de a fi mai mult decat barbati... super barbati... Unii sunt sensibili... altii isi ascund sensibilitatea... unii sunt prosti, altii mai destepti, dar intr-un final toti sunt la fel, indiferent ca unul e chelner, altul profesor, unul e pictor, altul actor, unul sofer, altul director de nu stiu ce.... toti sunt barbati... si sunt slabi, sunt cei mai slabi... Insa sunt fiinte minunate...
Sunt dependenta de fantezie... Sunt dependenta de lumea mea... in care domneste Iubirea... cu mii de fete... de la iubirea pura pana la cea mai murdara iubire...
SUNT DEPENDENTA!
4 comentarii:
ti-e dor de mine ,iti zic eu :) si mai publica si tuh ceea ce scriu eu :)
ti-e frica :)
Ce s-au inmultit anonimii de-o perioada incoace ;))
Acuma tre' sa ma gandesc care-s eu :P
Sa stii ca-mi place 'scrierea' despre dependenta :)
:D:D:D da bine zici...
nici eu nu reusesc sa fac diferenta intre anonimi...
ma gandesc mai bine... si cred ca voi respinge comentariile anonime...
poate asa va fi mai ok...
:D
ei? ce spuneti dragi anonimi?
Trimiteți un comentariu