primul cadou

"Viata este viata, ocroteste-o!"

5 zile

sambata aceasta va fi verde, cea mai verde.!
marti voi fi un 21 mare
de sambata pana marti voi pluti
marti ma voi plimba prin necunoscut si asteptare
sambata voi fi cea mai fericita
marti voi fi iubita
sambata aproape tot ce este important va fi cu mine
marti telefonul va suna
azi am emotii!

... ... ...

Toamna asta este o mare artista. Poate cea mai mare dintre artisti, pentru ca doar ei ii reusesc o multitudine de culori si nuante unite intr-o singura paleta cromatica. Mi-o si imaginez cu pensulele in mana si cu sevaletul in fata. Ea surprinde cel mai bine, vizual, trecerea timpului. Eu il aud cum trece si ma asurzeste. Este cel mai dureros sunet... Voi auziti acustica trecerii timpului?

oare asa tre sa fac si eu? :))

lucrurile marunte ma fac atat de fericita

am venit acasa pentru ca o idioata este frustrata. am venit sa plang pe umarul mamei si nu mi-e rusine sa o recunosc. nu-mi plac oamenii prosti si pentru ca in viata mea nu m-am mai confruntat cu astfel de situatii, am trait cu impresia ca nu exista. dupa o noapte petrecuta in camera mea, privesc lucrurile altfel.
despre altceva vroiam sa scriu. vroiam sa scriu despre anonimul meu drag :) care este o anonima, dar care nu e Anonima. m-am bucurat atat de mult sa aflu ca este ea! cate ganduri si scenarii mi-am facut... iar intr-un final raspunsul era atat de departe de mine. aceasta dezvaluire, pe care o apreciez foarte mult, mi-a facut seara, noaptea si, acum, ziua mult mai frumoase.
nu sunt suparata pe tine, nu am de ce sa fiu suparata, ba din contra sunt toata un zambet pentru ca esti tu si nu altcineva. cat pentru restul anonimilor care au aparut ulterior si ti-au preluat ideea, Tu esti Numai Una. :)

o sa crap...

asta simt din ce in ce mai des de o bucata de vreme... ieri nici n-am spus ca nu dau ortu' popii, atat de rau mi-a fost... aplecate, descalecate si alte cacaturi de genul asta... nu stiu care-i cauza exacta, dar mi-am pus in cap sa-mi fac niste analize cat se poate de repede. macar daca mor sa stiu care e cauza... in schimb, boala asta fenomenala care ma macina de ceva vreme a disparut ca prin minune undeva in jurul orei 1 azi-noapte sau azi-dimineata... depinde cum percepeti timpul... miraculos... nu ma asteptam ca un lucru atat de marunt sa aiba un efect atat de mare... dar... cine stie ce se ascunde in spatele acestei vindecari... nu vreau sa-mi imaginez!

pentru fiecare jumatate e o alta jumatate

cum potrivim jumatatile in viata? de unde stiu ca el este jumatatea mea si ca nu a fost celalalt sau ca nu va fi acesta? de unde stiu ca el nu are o alta jumatate decat mine, dar pentru mine el este jumatatea mea. azi-noapte am avut doar vise ciudate. tot felul de potriviri care nu se potrivesc deloc si care mi-au oferit o stare de discomfort total din momentul in care m-am trezit si pana in prezent cand scriu acest post. nu! nu vreau, dom'le sa fie asa cum spui tu... de ce sa nu fie cum spun eu?
de fiecare data cand pic pe ganduri imi vine doar idee in minte. tot ce fac acum nu-mi va folosi la nimic. un altfel de viata voi avea. ca in cartile nescrise... desi imi place limba romana, desi imi place jurnalismul, eu nu voi face asta in viata... poate doar daca voi fi nevoita si oricum va fi o chestiune provizorie. ma voi face auzita cu totul si cu totul altfel... dar nu va spun inca in ce fel... inca nu am finalizat planul in detaliu, asa ca nu ma grabesc...
am o stare de nemultumire si de neliniste. nu-mi mai place toamna asta ploioasa si rece, desi aseara mi-a placut atat de mult si mi-a incantat intreaga noapte. poate din cauza asta am visat ce am visat. blestemata fie fiinta aia!
in fine... ma lungesc... golul in stomac persista ca si cum ar vrea sa-mi prevesteasca ceva ce nu o sa-mi convina deloc...

ca-n bacovia... sau stanescu... sau alifantis...

asa ma simt toamna... doar ca peisajul citadin este cu mult mai diferit decat cel prezentat de simbolistul nostru in poemele sale. am observat, de asemenea, ca bacovia este preferatul a 80% dintre adolescenti, iar intr-o discutie pe care am purtat-o cu diriga am ajuns la concluzia ca bacovia este tatal curentului "emo". in acelasi timp ma simt si ca-n stanescu... "a venit, a venit toamna..." sau mai bine zi-s ca-n alifantis...
dar nu sunt deprimata. ba din contra... am un sentiment placut de iubire si de intimitate. rar mi se intampla sa am sentimentul asta de liniste.
acum trecand peste acest sentiment... inca visez la paltonul acela kaki :) m-as simti si mai bine imbracata cu el la o plimbare autumnala :P

pentru suflet

Dumnezeu singur ştie ce are de făcut în lume şi nu are nevoie de rugăciunile noastre pentru a lucra binele, iar dacă oamenii se roagă unul pentru altul o fac nu pentru a arăta lui Dumnezeu ce are de făcut, ci ca să se înmulţească dragostea în lume, căci în rugăciune noi descoperim suferinţa celuilalt şi ne facem părtaşi la ea şi cerem izbăvire ca pentru noi înşine. Şi ce este aceasta dacă nu dragoste şi cale de a ne cunoaşte unii pe alţii?” Savatie Bastovoi

ce dor imi era....

imi era dor ca dimineata cand ma trezesc sa ma astepte cafeaua gata facuta... imi era dor sa pot sa stau la calculator cat vreau :) imi era extrem de dor sa fumez o tigara in camera mea... imi era dor de ovidiu, imi era dor de bombalau de frate-miu, imi era dor de mama si bunica si de tata... doamne, cat de dor imi era de casa!

toamna in botosani...

am prins un cer superb venind spre casa, din iasi... padurea e o incantare pentru privire, iar orasul e pustiu... e atat de toamna in botosani... :(

happy :D

sunt fericita ca un copil de trei ani care primeste o acadea. aseara am fost la concert el negro. sunt fenomenali! m-am simtit foarte fain... pacat de publicul de cartier... am avut un weekend grozav alaturi de d.

sunt indragostita total de d. si de el negro... :X

pababibam...

de cand sunt in iasi am facut o rememorare a tuturor evenimentelor fericite si nefericite din viata mea. am fost indemnata de diana, colega de apartament... nu stiu cat de bine mi-a facut chestia asta, insa, cu siguranta, ma simt mult mai norocoasa decat alte persoane. am invatat multe pana acum si le folosesc de cate ori am nevoie.

dorul ma ucide si ma invie in fiecare zi. orasul asta nu-i deloc pe sufletul meu. nu-mi ofera sentimentul acela de intim. aici sunt prea multi oameni, prea multe masini si prea mult praf care este gata sa ma acopere in orice clipa. camera in care stau nu e destul de colorata... nu-mi ofera intimitate, iar eu trebuie sa ma adaptez...

astazi m-am trezit tare prost. cu o stare foarte nasoala de rau... vreau sa ies din casa, dar afara nu-i imbietor deloc... am inceput sa citesc... dar nu mai am acelasi entuziasm... nu stiu cum sa o scot la capat. mi s-a spus si stiu din propria experienta ca inceputul este mai greu, dar cat dureaza inceputul asta? eu vreau sa treaca mai repede ca sa nu mai fie greu.

vreau sa fiu copil...

vreau sa vina mai repede D.

vreau sa uit ce-i urat...

si vreau un alt oras... :D
o piesa draguta tare, pe care o fredonez de fiecare data cand ies in jungla asta de piatra...

pe curand

mi am terminat bagajele... nu stiu cand o sa mai apuc sa postez... cu prima ocazie va mai dau vesti :)

pe cand visam... la imposibil...

un batran avea trei hectare. ha ha ha

nici bine nu am inceput, dar abia astept sa termin. imi lipseste un anume entuziasm, insa imi place ceea ce fac. o singura problema am si se numeste franceza. ma urmareste de cand aveam 8 ani... poate o s-o rezolv in ultimul ceas...
in rest, e ok... fetele sunt faine, apartamentul e fain, colegii sunt faini, cursurile sunt faine... orasul e plin de praf...

reset

m-am trezit naspa... si starea continua... mama tipa intr-una... azi-noapte am adormit cu dracii pulsand in tample. imi pare rau ca am venit acasa. promit ca nu mai calc pe aci prea curand. nici macar de ziua mea. o sa vreau sa fiu singura cu durerile si amintirile mele. nimic mai mult nu vreau.

Home, sweet home!

Am ajuns acasa. In Iasi inca nu am net. Sunt bucuroasa, emotionata, iar impresiile le las pentru zilele viitoare. Acum sunt obosita! Aaa... si este al naibii de bine acasa!