Mă doare sângele în vene
se dezgheață
vrea să învie
și cântă a început
și-i foame a Lumină
și-i sete a Speranță
cu vorbe nenumite cheamă
un strop de dimineață
ce n-a mai încăput.
Alung din mine timpul vechi
și mă-nfășor în kilometri de cuvânt.
E Ziuă.
Degeaba zbori
de gândurile-ți frângi în limite de-avânt.
Mă doare sângele și tace
zăpada netopită strigă-n cer
E martie
E primăvară închisă-n carapace...
Cred în cuvinte și-n tăcerea lor.
