Dezamăgire...

Iarna a bătut din nou în geamul meu...
Mi-a arătat limba şi mi-a spus că nu are de gând să mă părăsească.
Celule de gheaţă mi-a lipit de suflet
şi mi-a trunchiat amintirile frumoase...
O clipă mi-ar fi fost de ajuns
să ştiu că nu voi mai muri,
însă Călătorul... a trecut...
Şi a lăsat promisiunile în spate...
"Eu pe tine nu te las! Eşti minunea de care aveam nevoie..."
Now you need me... Now you don't... Now you see me.. Now ... you... don't...
Dezamăgită în toate cotloanele trupului...
mi-am ascuns durerea în scrinul timpului
Şi am murit...
Doar pentru a naşte Iubire!
Iubire?!?
Nu mai cred în iubiri ideale, absolute şi încântătoare...
Cred în dezamăgiri... puternice şi demoralizatoare...
Nu mă mai mint de multă vreme...
Nu mai vreau să mă amăgesc cu speranţe...
Nu mai eşti decât... o altă Dezamăgire...
Cea mai dureroase dintre toate...
pentru că îţi dăruisem total Cuvântul!