Multumesc!

Multumesc celor care m-au incurajat si ma incurajeaza... Multumesc celor care s-au interesat de mine in perioada asta cat am disparut din peisajul presei botosanene. Nu-mi pare deloc rau ca am plecat, la urma urmei, a fost alegerea mea... Si nici nu-mi pare rau ca nu m-au chemat la Monitorul, cu toate ca mi-as fi dorit. Mereu am ales in viata ceea ce ar fi putut sa-mi aduca experienta, eu consider ca am evoluat prin alegerile pe care le-am facut. Sunt sigura ca se vor gasi guri care sa spuna ca am facut alegeri gresite... Tin sa le spun ca nu am nici un regret in viata si in cazul in care as fi ales altceva pana acum, probabil, in acest moment nu mai eram Lorena. Deocamdata vreau ceva mai mult. Vreau sa invat mai multe. In ciuda faptului ca nu am regrete, inca nu mi-am gasit locul. Botosaniul, cu siguranta, nu este locul meu, pentru ca acest orasel frumos, de altfel, ma sufoca. Am recitit zilele trecute "Quo Vadis" al lui Sienkiewicz si atat de mult m-a impresionat scena incendierii Romei... si atat de mult m-a incantat nebunia lui Nero (m-a si oripilat in acelasi timp), incat in gluma am pus ca voi incendia si eu Botosaniul, ca mai apoi sa-mi gasesc sursa de inspiratie pentru o Botosaniada. Glumesc, evident... Dar cam acest sentiment m-a cuprins de multa vreme in oraselul meu natal. Ce-i drept, nu am tragere de inima nici sa plec de aici... Doamne, ce incurcata sunt! In fine... Am scris asta pentru cei care cred ca nu mi-e bine... Ba chiar mi-e mai bine ca oricand... Am vacanta... Ma pot bucura de soare, vant, nopti instelate, flori, parfumuri imbatatoare, prieteni, nopti nedormite si multe altele... Aaa... si de iubire... Sunt LIBERA... sa aleg :)
Pentru voi... http://www.youtube.com/watch?v=COc68zhIkiE&feature=channel