Visul unei nopți de toamnă

De multe ori mi se face frig și atunci mă învelesc cu gânduri dinspre tine... Naști întrebări în mine și nu-mi oferi răspunsuri, dar le găsesc singură în lucruri mărunte și asta mă face mai fericită decât un măr. Frunzele arămii sunt picuri de ploaie în mintea mea. Iar fulgii de zăpadă sunt frunze, așa cum ghioceii vor fi zăpadă.
Visele sunt dezvăluiri ale viitorului mi-a spus cineva cândva și îmi place să cred asta. Așa că visul unei nopți de toamnă cu zăpadă, frunze și ploaie va fi real într-un anume timp creat în eprubeta imaginației vii. Cred asta și nu mai sunt visătoare. Și tu crezi asta, dar te vei feri să o recunoști pentru că principiile devin prejudecăți. Iar prejudecățile devin motive.
Dar toamna se va termina. Și din nou va fi frig. Mă vei lăsa să îngheț?