un zeu oraşul ăsta

mon ami

nu pot dormi nopţi la rând deşi în patul meu

un bărbat se simte acasă mă tot frământă

dorul ăsta care îmi sufocă pieptul mă usucă

uite ce am păţit într-o noapte

pe când oraşul ăsta nesătul ca un zeu îşi primea

tributul de anotimpuri betoane ţigări şi tristeţi

tributul de oameni frumoşi urâţi oameni

care se iubesc şi se ceartă pe silent  în respiraţii sacadate

mi s-a întâmplat să realizez ca tu eşti asemenea

oraşului

nesătul

mă primeşti mă dezbraci mă visezi mă întrebare mă exclamare

mă ţipi mă contopeşti

cu gura cu mâinile tale cu epiderma ta cu ochii tăi de toamnă

până când

aud acorduri poluate de automobile

mon ami

îţi spun eşti ca un zeu