Vis de vară...

Noapte... Vânt uşor şi călduţ... Mireasmă de iarbă proaspăt cosită... Greieri... Stele... Cer... Infinit... Dragoste... Sărut timid şi tremurat... Mâini încâlcite... O sticlă de cola... Kent lung... Râsete... Tachinare... Strigăt de fericire... Alergat fără ţintă... Rostocoale... Sărut furat...

Prieteni... Nopţi albe... Cafea şi bere şi ţigări şi cola... Ciocolată cu alune... Poveşti cu fantome... Râsete multe... Amintiri din adolescenţă... Întins pe asfalt... Declaraţii de dragoste... Flori fete sau băieţi... Joacă, joc şi jocuri... Muzică bună... Sticla... Plimbări interminabile şi haotice... Lună şi nori şi stele şi vânt şi vară...

Apă... Nisip... Omuleţi mulţi... Necunoscut... Folk... Îmbrăţisări... Nostalgie... Flower power... Rochii înflorate şi vaporoase... Ţigări... Dragoste pe plajă...

Iar m-am îndrăgostit!

Mda... Acum lăsând anonimii deoparte... Mărturisesc că am revenit la perioada îndrăgostelilor care durează trei-patru zile, maximum o săptămână... Este perioada care îmi place cel mai mult, pentru că sunt zăpăcită, am fluturi în stomac, mă fâstâcesc şi sunt foarte energică. Mai mult decât atât, îmi fac treaba cu mult entuziasm... Cine este noul zburător...? E special... De ce? Pentru că orice băiat care ajunge să-mi placă, într-un fel sau altul, trebuie să fie cu adevărat special... El e mai special decât alţi speciali! De ce? Pentru că aşa vreau eu să fie... Vreau să cred eu lucrul acesta, cu toate că am o vagă presimţire că tipul acesta nu-i special deloc... Mda... o ciudăţenie... e îndrăgosteala asta a mea... O simt de două zile şi preconizez că până marţea viitoare îmi va trece. Vreau, însă, să mă bucur de simţămintele astea pentru că rar mă întâlnesc cu ele... Este tare urât când ajungi să ai o relaţie, relativ, lungă şi toate emoţiile acestea dispar... şi rămâne o obişnuinţă, pe care cei mai mulţi o numesc iubire. Nu este aşa, dragilor. Nu iubiţi! Rare sunt cazurile de iubire... şi Iubirea este una singură în toată viaţa... iubiri sunt multe şi mărunte şi nesemnificative... Şi cum spuneam, vreau să mă bucur cât pot de mult de sentimentele acestea frumoase... Vreau să mă bucur pentru că roşesc atunci când mă gândesc la el, vreau să mă bucur de fluturii din stomac atunci când îl văd... Vreau să mi se înmoaie picioarele atunci când îi aud vocea... Vreau să mă fâstâcesc atunci când îmi aruncă o privire.... Ador starea asta... Acum mi s-a făcut pielea de găină gândindu-mă la câte simt... Şi cea mai amuzantă chestie este faptul că nu-l cunosc şi nu mă cunoaşte... Misterul face tot timpul bine... Iar aici vorbim despre o supradoză de mister... Sper să nu-mi fie fatală... Dar nu cred...
Trec şi de îndrăgosteala mea... şi ţin să fac o precizare pentru D. În cazul în care mai citeşti ce scriu eu pe aici, te rog din tot sufletul să nu te prezinţi în faţa mea cu texte care, ştii foarte bine, îmi risipesc starea de bine... Păstrează toate părerile şi ideile numai pentru tine...
Am plecat să mă bucur de soare şi vânt...

Dragă Anonimule,

M-am hotărât! Eşti băiat... :P Şi am şi trei variante A1, A2 sau B. Pe B. îl exclud pentru că nu cred că ar pierde el vremea citind blogul meu de aberaţii. De fapt, nici A1 sau A2 nu ar face lucrul ăsta. Eu, dacă nu aş fi Lorena, nu mi-aş pierde vremea citind blogul acesta. Alte bloguri da, dar nu pe acesta... Mie mi se pare că bat câmpii cu graţie în 85% dintre posturile mele. Şi să revin... Eşti unul dintre A-uri. Îmi este ciudă că nu reuşesc să vă disting... Mai degrabă aş tinde să cred că eşti A2... Mi se pare ciudat să mă adresez unui anonim... Dar o fac şi pe asta, de dragul artei :)
Nu mă simt destul de bună să pot fi numită, într-un fel sau altul, artistă... Ce fac eu... fac ocazional... Nu mai dedic atât de mult timp scrisului, de aceea spun eu că ceea ce fac iese din cercul restrâns al artei...
În fine... Închei postul ăsta... Nu ştiu de ce m-am apucat să mă adresez unui Anonim... Mi-ai atras atenţia pentru că ai fost printre puţinii care au lăsat comentarii... De obicei cei care mă citesc preferă să-mi spună în faţă sau pe messenger ce şi cum le-a plăcut sau le-a displăcut... Tu vrei să-ţi păstrezi ascunsă identitatea, presupun că din acestă cauză îmi laşi comentarii... Dar nu-mi displace...

Uităm cine suntem...

Uităm cine suntem şi asta se întâmplă în fiecare zi. Eu am uitat că sunt Lorena... M-am uitat pe mine... şi nu îmi amintesc unde anume... Caut să mă regăsesc, dar nu reuşesc. Sunt amnezică atunci când vine vorba de Lorena. M-am căutat în Copilărie, dar nu m-am găsit acolo. M-am căutat în Adolescenţă şi... nici acolo nu eram... În viaţă?!? Oare aici trebuie să mă caut...? M-oi fi rătăcit la vreun hotar... şi nu ştiu să găsesc Calea...
Am căutat tot timpul doar ce mi-a oferit plăcerea trecătoare şi am uitat de esenţă. M-am trezit că trăiesc una dintre acele crize existenţiale de care râdeam atunci când le observam prin filme sau la alţii... Preferam să arunc o vorbă în vânt "Eh! Un nebun... Delirează... Halucinează..." şi-mi ascundeam nebunia mea şi o renegam ca şi cum nu ar fi făcut parte din mine... Aveam sclipiri de moment... şi mă revoltam pe tot ce mă înconjura... "Nimeni nu înţelege! Sunteţi prea superficiali! Voi nu cunoaşteţi Adevărul Meu!" De parcă eu era atotştiutoarea...
Nu ştiu nimic... Nu sunt nimic... Nu mai sunt nici măcar Lorena... M-am pierdut... Am uitat cine sunt... Sunt mică şi neştiutoare şi slabă şi vulnerabilă... Nu vreau decât să-mi regăsesc credinţa, pentru că apoi am încredere că mă voi găsi şi pe mine... MĂ VOI REGĂSI... la hotar de visare şi realitate....

Dimineaţă....

Am vărsat tot albastrul din vene...
şi mi-am înghesuit în loc o lume...
E haos şi te chem...
să stingi o durere două trei
ordonate alfabetic
după intensitate
Am vărsat tot roşul din suflet...
şi mi-am înghesuit în loc albastrul
E gol şi te chem...
să-l cânţi, să-l scrii, să îl pictezi...
să-i cumperi o piele
prăfuită...
Am vărsat dimineaţa în zi
şi m-am izolat în noapte
E întuneric şi te chem
să-mi aduci o cafea
o ţigară
şi un strop de Dragoste....

Cele mai drăguţe cuvinte

"Miroşi ca o foaie colorată" - R.
"Ai cea mai limpede voce" - R.
"Uneori simt că suntem făcuţi unul pentru celălalt şi atunci mă bucur aşa de mult! Dar numai în vis..." - R.
"Ai un fel unic şi ciudat de a fi" - A.
"dimineaţa mea", "gazela" :D:D:D, "dimineaţa mea de vară", "gogoaşă", "Floare de colţ", "turtiţa mea", "buburuza mea", "raza mea de soare", "comoara mea grea", "gândăcel", "pana mea de înger", "steaua mea infinită", "turturică", "gând al meu", "eşti o sclipire pentru unii, dar geniu pentru mine":D, "vrei să-mi curgi prin vene?", "te iubesc, pajiştea mea!" - doar câteva cuvinte pe care mi le-am amintit acum de la D.
Şi mai sunt atât de multe cuvinte drăguţe, dar pe care nu reuşesc să mi le amintesc în acest moment!

:D Un an de presă scrisă!

Astăzi am împlinit un an de când lucrez în presa scrisă botoşăneană!!! Sunt happy, happy, happy... :D:D:D

Dor nebun şi inimă plină de arşiţă....

Mi-e dor de Cuvânt! A apărut cineva care mi-a vorbit exact cum îmi vorbeai şi tu... Mi-a spus cuvinte atât de dulci, dar atât de îndurerate... Şi iar sufletul meu din nou e cuprins de dor şi seacă pe zi ce trece... Nu înţeleg de ce sunt atât de însetată de Absolutul acesta relativ.... Nici măcar nu ştiu dacă există... Dar eu cred, cred în Dumnezeu şi în Iubire... Cu toate acestea simt cum mor în fiecare zi! Sunt tot mai revoltată, sunt tot mai plină de... nu ştiu de ce sunt plină... Simt cum mă transform în ceva .... ce nu mă mulţumeşte... Trec printr-o criză teribilă în care nu mă pot regăsi... Simt cum mă pierd. Mi-a spus atât de frumos omul acesta... mi-a vorbit atât de frumos despre zbaterile lui... încât, involuntar, am dat în lacrimi... Simt un dor nebun care zace în mine, iar inima mi-e plină de arşită! Sunt însetată mai mult ca oricând de Iubire... Mi se va potoli oare setea?

Beţie...

Cam asta e starea mea... Sunt beată.... din cauza florilor de castan, sunt beată din cauza unor spectacole de teatru excepţionale, sunt beată din cauza unui nebun, sunt beată din cauza unor prietenii... Şi sunt fericită în beţia mea!
Pe lângă lăcrămioare, ador castanii în floare.... Mereu mi-am dorit flori de castan dăruite şi într-un final le-am primit... Când înfloresc castanii mă îndrăgostesc... de VIAŢĂ! Şi tot castanii îmi induc şi o nostalgie... Dragul meu liceu este păzit de nişte falnici castani... care mi-au vegheat îndeaproape adolescenţa...
În această perioadă se desfăşoară festivalul de teatru Amfiteatru. Concurează trupe de teatru din licee, trupe care nu-mi sunt deloc străine. Totuşi, favoriţii mei sunt actorii Colegiului Eminescu. Au prezentat un spectacol excepţional, care, pe lângă aprecieri, a adunat şi multe critici nefondate, după părerea mea. Aş putea spune că am fost furioasă când abia ieşită din sală am auzit pe unul dintre amicii mei spunând "Un spectacol slab! Artele au fost cu mult mai sus!". În căpşorul meu nu se poate face o comparaţie între spectacolele celor două licee, pentru că Atelierul are o experienţă în spate, întărită de numeroase premii, iar Tavi are mai mult talent decât toată trupa Artelor la un loc. Şi apoi, apreciez ceea ce au făcut cei de la Arte, au arătat că au potenţial, au pregătit în timp scurt o piesă bunicică, adică amuzantă, dar ar trebui să ştie şi să se autoevalueze. O altă chestie pe care nu o înţeleg este rivalitatea dintre colegii... Bine, recunosc, sunt şi un pic subiectivă când vine vorba de Atelierul de teatru. Nu pot să nu fiu altfel când le-am urmărit spectacolele cu sufletul la gură, de fiecare dată când am avut ocazia. Or fi şi aroganţi unii, dar au şi de ce să fie aşa... Nu ştiu, din punctul meu de vedere, Atelierul este cel mai bun, până acum... Aştept să văd ce fac şi cei de la Drama...
Revenind la beţia mea... Am un iubit nebun.... care m-a trântit în iarba udă şi m-a sărutat... care m-a luat în spate şi m-a cărat o bună bucată de drum... care s-a agăţat de castani, doar ca să-mi ofere mie flori... care face o groază de lucruri doar ca să-mi arate cât de mult mă iubeşte... "Îmi doresc să ne trezim morocănoşi, dar în acelaşi pat" - dintre cele mai drăguţe şi mai simple cuvinte care mi s-au spus.... Şi acu mi-a trecut altceva prin cap :D of... ador starea de beţie!

Urăsc transportul în comun!

Urăsc transportul în comun pentru că tot felul de burtoşi stau lângă mine şi uneori mă ating... din greşeală, dar mă ating... Urăsc transportul în comun pentru că nu mă simt deloc în siguranţă, deoarece în fiecare curbă am impresia că microbuzul se va răsturna din cauză că e supraplin. Urăsc transportul în comun pentru că, din nou, nu mă simt în siguranţă din cauza persoanelor dubioase, persoanelor bete, care ţipă şi comentează neîncetat. Urăsc transportul în comun din cauza izurilor de toate felurile care se contopesc şi îmi dau o stare de discomfort. Urăsc transportul în comun din cauza manelelor. Urăsc transportul în comun din cauza şoferilor libidinoşi. Urăsc transportul în comun pentru că sunt aceleaşi trasee :)) Urăsc transportul în comun şi punct!