Mi-e dor de Cuvânt! A apărut cineva care mi-a vorbit exact cum îmi vorbeai şi tu... Mi-a spus cuvinte atât de dulci, dar atât de îndurerate... Şi iar sufletul meu din nou e cuprins de dor şi seacă pe zi ce trece... Nu înţeleg de ce sunt atât de însetată de Absolutul acesta relativ.... Nici măcar nu ştiu dacă există... Dar eu cred, cred în Dumnezeu şi în Iubire... Cu toate acestea simt cum mor în fiecare zi! Sunt tot mai revoltată, sunt tot mai plină de... nu ştiu de ce sunt plină... Simt cum mă transform în ceva .... ce nu mă mulţumeşte... Trec printr-o criză teribilă în care nu mă pot regăsi... Simt cum mă pierd. Mi-a spus atât de frumos omul acesta... mi-a vorbit atât de frumos despre zbaterile lui... încât, involuntar, am dat în lacrimi... Simt un dor nebun care zace în mine, iar inima mi-e plină de arşită! Sunt însetată mai mult ca oricând de Iubire... Mi se va potoli oare setea?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu