Pe Drumul Sfarsitului de Vara II

Ea: Soarele m-a anuntat! Azi am reusit sa inalt cerul cu doua mii de ganduri, zambete visuri... Asculta-mi poemul rostit cu glas transparent de vant!
El: Dar ce era panza stacojie de dincolo de raze, ce-mi ascundea cerul incarcat de mii de cuvinte? Simt totusi vantul cum te poarta frumos parfumata!

El: Te respir, te ascult, ai cutremurat calmul fiintei mele! Am intins o mana, sa-mi prinzi de ea o soapta...
Ea: Soapta mea iti alearga descult prin vene. Ti se va lipi de suflet... Cuvintele-mi slabite de atata realitate te asteapta sa le rostesti...
El: ... Draga dulce! Ai grija de tine! Lasa-mi urme sa ma pierd!

Ea: Vreau sa plang, dar mi s-a furat lacrima. Vreau sa fiu fericita, dar mi s-a rapit speranta. Vreau sa zbor, dar mi s-au spulberat visele. Vreau sa iubesc, dar sunt umbrita de amintiri. Imi canta inima, dar ma doare sufletul. Vreau sa incerc, dar ma inconjoara neputinta. Cuvintele mi-au incremenit sub stratul de rugina al viselor orfane. Dar o simt cum zvacneste in piept si tample (e iubirea...). Ma va calauzi spre o alta lume, iar acolo mi se va parea firesc sa spun ceea ce simt, caci aici trupul mi-e dezbracat de inima. Sentimentele migreaza... Bate ceasul unui nou inceput de dupa gratii obscure...
El: Draga de tine, ai nascut in mine o cascada de lacrimi. Te-as strange la piept, dar nu mai esti. Totusi pulsezi in inima mea. Am lasat aripa sub capul tau, acum viseaza, spera, nu te lasa coplesita de durere. Pe drum sunt eu, sa te port spre lumea mea. Iti dau un sarut pe gurita, unul pe umar, unul pe frunte!
Ea: Ideile se straduiesc a cuteza sa zboare libere, sa exprime ideea tematoare ca se vor materializa... Iau in brate somnul si-l mangai si ma intreb in cate iubiri ideale te-am cautat pe tine... Buzele mele asteapta infiorate ca umarul sa se imbrace cu un sarut ce-mi va risipi ridurile de ganduri...

Necunoscutii s-au numit. El era "Calatorul", iar ea "O ingera fara nume". Si-au trait o iubire. Una de basm, dar pe cat de frumoasa, pe atat de ireala...