și voi porni pe străzi și mă voi pierde în mulțimi de oameni agitați și năuci. și îi voi analiza și pe față voi avea același surâs de mulțumire și împlinire.
doamne, cât ador toamna! nu știu de ce, dar în octombrie, mereu mă simt mai fericită, mai întreagă, mai Lorena decât în alte luni. în octombrie am mereu o poftă nebună să iubesc... să mă știu iubită, să visez, să mă bucur de orice...
de ploaie, de vânt, de ceață, de brumă, de frunze, de atâtea culori, de atâtea senzații, de atâtea dorințe...
6 comentarii:
eu nu...
eu nu iubesc tomna..
are sufletul prea rece...e prea plina de ea...prea infatuata...
datorita ei am o foame imensa de vara...de cald..nu-mi place toamna...
sunt necoapta...ea ma face sa fiu asa:)
Poate pentru că e așa infatuată o iubesc atât de mult.
La urma urmei, fiecare cu afinitățile și gusturile lui... Fiecare anotimp în parte are farmecul lui.
Anul acesta sunt altfel...nu iubesc toamna, deşi până acum era anotimpul meu preferat, împreuna cu primăvara. Simt nevoia acută de căldură (şi nu mă refer doar la cea solară). Cred că vara trebuia să mai dureze, încă puţin măcar.
Sunt de acord cu tine că fiecare anotimp are farmecul lui, dar anul acesta sunt mai "handicapată" şi rămân la ideea anunţată mai sus.
Păi tocmai pentru că este frig simți nevoia de apropiere și căldură.. Eu, de exemplu, când este foarte cald, nu mă pot lipi de cineva, în schimb când e frig... m-aș suda, numai să știu că mi-e mai cald! :)
Cred că ai dreptate. De asemenea, nu-mi place că toamna a adus cu ea şi plecarea lui Alex la facultă( îmi ia mai mult până mă obşnuiesc din nou cu situaţia). Ştii tu...când simt nevoia de apropiere şi căldură nu mi-o pot satisface pe moment. E greu...
Cunosc sentimentul... La mine e și mai aiurea :(
Trimiteți un comentariu