- Ce vrei să fii când ai să crești mare?
- Cremă de zahăr ars.
Asta pentru că am revăzut zilele trecute Jeux d'enfants, care nu m-a impresionat atât de tare precum mi se întâmpla în alte dăți. Poate l-am văzut de prea multe ori și nu mai are farmec.
Dar, revenind.
Îmi amintesc de eseurile pe care le scriam în generală. Făceam pregătire pentru olimpiada de limba română și lucram suplimentar foarte mult, iar una dintre temele de eseu a fost „drumul tău”. Fiecare fabula… cum știa mai bine sau cum visa mai bine. Eu mi-am văzut drumul foarte clar atunci. Mi-am ierarhizat visele cronologic și am scris despre ce îmi doream să fiu. La început ca orice copilă: doctoriță, cântăreață, dansatoare, stea… Habar nu am ce mi-am mai dorit. Apoi, profă de religie. Nu știu de ce. Bănuiesc că eram fascinată de profa pe care o aveam atunci. Arăta ca… o mamă bună și blândă. Apoi, mi-am dorit să fiu profă de română. Chestie pe care o visez și acum, dar nu atât de des. Rememorez o groază de evenimente din viața mea și încerc să realizez unde m-am pierdut, fără să arunc vina asupra cuiva. Și tot nu-mi dau seama. Oricum, între timp am ales un alt drum, care îmi place la fel de mult, doar că eu sunt o leneșă. Așa că, printre altele pe care mi le-am propus pentru anul acesta, promit să scriu mai mult și mai cu spor, promit să-mi găsesc un loc de muncă ok, promit să fiu ziaristă, cum îi place mamei să-mi spună.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu