ne mestecă noaptea
când rătăcim ca doi orbi în lumină
căutând o altă reflexie a lumii
ne învelim cu vânt şi linişti
odihnindu-ne durerile pe scânduri
ca mai apoi să ne trezim sub cer de portocală
topim în sărutări intensitatea clipelor
şi ne aruncăm gândurile-n ape
să rămână secrete muşuroaiele din sânge
în parcul unde cocoşii ştiu că stelele se sting
dacă le urmăreşti prea mult cu vederea
descoperim că dragostea se cuibăreşte
mereu în două culori.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu