demonul interior



nu ştiu cum se face că ultima dată când ne-am certat

te-am închis într-o camera din mine şi te port aşa peste tot
iar tu de neîntovărăşire şi de plictiseală
valsezi cu inima mea sau poate vă daţi într-un leagăn
nu prea înţeleg ce se întâmplă în camera asta obscură
ideea e că din când în când te enervezi şi
te izbeşti puternic de pereţii mei interiori
unii ar spune că mă zbucium
alţii ar spune că inima mi-a luat-o razna dar
numai eu ştiu de crizele tale de nervi pentru că 
atunci când tu urli în mine toţi pixelii mei
se revolta îmi împung epiderma şi-mi scuipă foc
în obraji atunci tu zâmbeşti te linişteşti
şi din nou valsezi sau poate
te dai în leagăn.

2 comentarii:

Andra Grozav spunea...

E superbă poezia!!! Like, like, like!

Îngera Fără Nume spunea...

Multumesc mult, Andra!