trip cu fluturi

eram fata cu fluturi până să-i îmbăt

şi tu să mi-i desenezi pe bucăţi de cer pe care le-ai împăturit frumos

şi mi le-ai vârât în portofel

credeam că sunt cea mai (completează tu)

că în sfârşit te am

că tu o să-mi dăruieşti câte o minune

pentru fiecare zi din timpul rămas netrăit

ţii minte cum ne vărsam fericirea în aşternut

apoi ne certam în râsete până ne dureau sufletele

şi cafeaua era mai tare când mă trezeam cu tine

nu mai aveam nevoie de droguri

scurtcircuit de existenţă: într-o noapte te-am plâns până ai dispărut

fumez aripi de fluturi

le rulez meticulos le aprind şi trag adânc în mine

apoi mă întind în aşternut

şi aştept

printr-un colţ trebuie să fi rămas un strop

                        de fericire