tu – poemul meu fără final

înainte scriam poeme pe bucăţi de noapte

culegeam cuvintele de pe buzele unui mustăcios alcoolizat

poate din pantalonii lui

eram fericită în neîmplinirea mea

acum nu mai scriu

nu mai am nopţi cu ozn nici sticle nici fluturi

tu eşti poemul meu fără formă finală

aş vrea să te rescriu

mi-a ruginit condeiul în ultima noapte când mi-ai refuzat iubirea

era gratis

îmi lipseşti în nopţi ca astea

inspiraţia mi se revoltă

te scuipă pe bucăţi de foaie mi te mototoleşte

te aruncă în gunoi

iar eu în nopţi ca astea

te despăturesc te aşez sub veioză şi-ţi rearanjez cuvintele

te simt aproape când mi te citeşti

când îmi spui că împărţim aceeaşi nebunie

apoi realizez că lipseşte ceva

un cuvânt poate

habar nu am

un singur lucru e cert

pentru noi încă nu s-a scris finalul