Astazi ti-am simtit mainile... erau mai dulci ca mangaierea soarelui in dulceata trista a toamnei. Erau mainile tale! ...adierea departarilor spre care nu am ajuns niciodata. Mainile tale, mainile-veacuri de dor, liante ale cerurilor intangibile. Si erau atat de simtitoare... ca imi puteau pipai gandurile! Si pietrele au devenit mangaieri de cand pasesc cu tine in suflet. Nu lasa sa se aseze la loc pustiul care exista inainte de-a ne cunoaste, caci mi-am vazut prea multe vise decapitate! Gura mi s-a uscat in somn, negasindu-te, picioarele mele te mai cauta... inca... degetele mele te canta! Fantasmele or sa taca, sa-ti pot prinde soaptele... dimineata a certitudinilor mele... Mi-ai daruit fericire statornica! Astept sa ma ajunga umbra dulcelui tau zambet...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu