Mda... Acum lăsând anonimii deoparte... Mărturisesc că am revenit la perioada îndrăgostelilor care durează trei-patru zile, maximum o săptămână... Este perioada care îmi place cel mai mult, pentru că sunt zăpăcită, am fluturi în stomac, mă fâstâcesc şi sunt foarte energică. Mai mult decât atât, îmi fac treaba cu mult entuziasm... Cine este noul zburător...? E special... De ce? Pentru că orice băiat care ajunge să-mi placă, într-un fel sau altul, trebuie să fie cu adevărat special... El e mai special decât alţi speciali! De ce? Pentru că aşa vreau eu să fie... Vreau să cred eu lucrul acesta, cu toate că am o vagă presimţire că tipul acesta nu-i special deloc... Mda... o ciudăţenie... e îndrăgosteala asta a mea... O simt de două zile şi preconizez că până marţea viitoare îmi va trece. Vreau, însă, să mă bucur de simţămintele astea pentru că rar mă întâlnesc cu ele... Este tare urât când ajungi să ai o relaţie, relativ, lungă şi toate emoţiile acestea dispar... şi rămâne o obişnuinţă, pe care cei mai mulţi o numesc iubire. Nu este aşa, dragilor. Nu iubiţi! Rare sunt cazurile de iubire... şi Iubirea este una singură în toată viaţa... iubiri sunt multe şi mărunte şi nesemnificative... Şi cum spuneam, vreau să mă bucur cât pot de mult de sentimentele acestea frumoase... Vreau să mă bucur pentru că roşesc atunci când mă gândesc la el, vreau să mă bucur de fluturii din stomac atunci când îl văd... Vreau să mi se înmoaie picioarele atunci când îi aud vocea... Vreau să mă fâstâcesc atunci când îmi aruncă o privire.... Ador starea asta... Acum mi s-a făcut pielea de găină gândindu-mă la câte simt... Şi cea mai amuzantă chestie este faptul că nu-l cunosc şi nu mă cunoaşte... Misterul face tot timpul bine... Iar aici vorbim despre o supradoză de mister... Sper să nu-mi fie fatală... Dar nu cred...
Trec şi de îndrăgosteala mea... şi ţin să fac o precizare pentru D. În cazul în care mai citeşti ce scriu eu pe aici, te rog din tot sufletul să nu te prezinţi în faţa mea cu texte care, ştii foarte bine, îmi risipesc starea de bine... Păstrează toate părerile şi ideile numai pentru tine...
Am plecat să mă bucur de soare şi vânt...
Analogie onto-logică
-
Așa cum existența taurului explica existența toreadorului, tot astfel
existența proprietăților, atributelor, notelor explica existența
obiectului.
Acum 9 ore
10 comentarii:
Stai, stai, stai!
:D
Ziceai ca "Este tare urât când ajungi să ai o relaţie, relativ, lungă şi toate emoţiile acestea dispar..." !
Care-i parerea ta despre casatorie atunci?
Crezi ca dispar doar emotiile sau si dragostea?
In mod normal, dragostea n-are cum sa dispara, nu?
Si ma gandesc ca nici emotiile, numa' ca trebuie sa le intretii ...
Hm ...
Eu nu cred în căsătorie... De fapt, nu cred în acte... Cred într-o uniune spirituală. IUBIREA sau DRAGOSTEA, cum vrei să-i spui, nu dispare, dar e o chestiune care ţine de Absolut, din punctul meu de vedere. Şi muritorii nu au parte de ea :P . Mda... vorbeşte "geniul" din mine... :)) Emoţiile pot fi întreţinute, dar trebuie să fii o fiinţă echilibrată şi înţeleaptă... Iubirea are nevoie şi de o doză considerabilă de raţiune.
Deci "recunosti" ca totu' tine de vointa ... :D
De asta nu-ti plac actele (sau nu crezi in ele)!
Ha-ha, te-am prins! :D
Băi... abia m-am trezit... Îs foarte somnoroasă... Şi am citit comentariile tale şi m-am enervat... Da!!! M-am enervat!!! Nu ţine de voinţă... Ţine de cât de înţelept eşti! Ce nu înţelegi?
=))
Haide, tu!
De ce le iei asa?
Cred ca, de fapt, tine de vointa si de cum te scoli dimineata ... gata, am rectificat.
Si nu te mai 'nierva atata, ca n-are rost, nu ti-am facut nimica.
Ah!
Tine de intelepciune!
Nu de vointa (a doua rectificare) ...
Nu... Eu m-am hotărât... Te ignor... În cazul în care continuu să te bag în seamă mă enervez... Adică... Tu chiar trebui să mă contrazici la tot ceea ce zic?
Nu ma baga in seama ...
Dar e drăguţ să fiu contrazisă... Am reacţionat aşa pentru că n-am avut altă replică... Şi altă modalitate mai inteligentă de a mă scoate din situaţie nu am avut... :( M-am întristat...
Be happy!
Trimiteți un comentariu