Oare?

Mâine anul se-nnoieşte!

M-am trezit la ora 8 pentru a avea parte de o ultimă cafea alături de George pe anul acesta. Şi trebuie să recunosc, am emoţii. Astăzi va lua sfârşit unul dintre anii cei mai grei pentru mine, pentru că anul acesta am făcut cele mai multe schimbări. Primele schimbări care au fost sesizate de toată lumea sunt cele fizice. Astfel de la păr lung am ajuns la păr scurt, apoi extrem de scurt, apoi mediu, iar culorile au tot variat de la roşcat la mai roşcat, la roşu, roz ciclam, vişiniu, ca acum să fiu brunetă.
Schimbările au coincis şi cu decizii importante pe care le-am luat pentru mine, însă sunt convinsă că anul care va veni va fi unul şi mai greu. Alte gânduri le las pentru mai târziu, presupun ca George s-a pornit deja.

E Crăciun!

Am revenit la gânduri mai bune. E Crăciun şi am în suflet multe persoane dragi. Şi îmi mai doresc un singur lucru pentru fericire, dar mă mulţumesc şi cu ce am.
Doamna dirigintă arăta ca o zeiţă hippie cu părul lăsat pe umeri şi îmbrăcată în verde. E cea mai frumoasă!
George este un sensibil ascuns într-un scorţos în care se chinuieşte să creadă. E un fraier!
Jojo mă iubeşte! eu ştiu! eu ştiu! eu ştiu! E mai mare şi ea!
Andrei a mai crescut un pic :). Mi se pare că a rămas la fel de simpatic.
Dani are nevoie de mult mai multe decât îi pot oferi eu... Mă iubeşte prea mult pentru cât aş merita.
Bunica e ca o mamă.
Frate-miu e un scump.
E Crăciun, zăpada se topeşte, uneori plouă.... Dar e linişte şi pace... Aveam nevoie de linişte atât de mult!
Şi te iubesc :)


Şi în amintirea serii care a trecut :)

Cu Moş Ajunul...

E ajun de Crăciun. Încă mai am trebuşoare de făcut... Nu mai simt sărbătorile, nu îmi mai plac. Am crescut prea mult...
Am ieşit aseară cu George... Îmi face plăcere să ies cu el... Şi dacă în anii trecuţi umblam brambura toată seara de ajun, anul ăsta am hotărât să ne întâlnim numai noi, cei de toate zilele şi evenimentele :)[eu, George, Jojo, Andrei, Dan şi care o mai vrea să vină, e binevenit, care nu, tot aia]. Şi vom merge să o colindăm doar pe doamna dirigintă. Mi-e foarte dor de ea!
Sunt tristă, sunt deprimată şi cred că pentru prima dată în viaţa mea îmi doresc să mă îmbăt de Crăciun, până uit de mine. Şi de Revelion... la fel...

În altă ordine de idei... n-am chef să vă fac urări specifice... Mi se par doar bla bla bla-uri.

Mi-e frică de singurătate

E una dintre temerile mele cele mai mari. Mi-e frică să fiu singură şi vreau să nu-mi mai fie! Mi-e frică şi să vorbesc despre asta. Mi-e frică să nu fiu slabă, vulnerabilă. Mi-e frică şi nu vreau să-mi mai fie! Mi-e frică să iau hotărâri care ar putea să-mi aducă singurătate. Mi-e frică şi vreau să nu-mi mai fie!

Te-am visat azi-noapte in vis :)

De câteva zile nu contenesc să-mi pun zeci de mii de întrebări legate de un anume fapt din viaţa mea. Şi mă foiesc şi-mi dau singură răspunsuri. Şi plâng şi uneori nu dorm. Şi azi-noapte am visat o grămadă de ciudăţenii. Şi vă jur, nu sunt fană Justin Timberlake! Dar toată noaptea mi-a răsunat în capăţână "Cry me a river". Acuma ce-o însemna, habar n-am... Dar m-am trezit un pic speriată. Aşa că... :)

Fluturii au murit din cauza frigului!

Sunt înnebunită după fluturaşi, dar azi-noapte în vis i-am omorât pe toţi. Întâi i-am lăsat să congeleze în frig, apoi i-am spart cu ciocanul. Pe toţi! Nu a mai rămas nici unul. Aşa că, s-a terminat tot! Nu am vărsat nici o lacrimă, nu mi-a fost milă, ba chiar am fost o insensibilă, iar în fond, chiar mă bucur că am trecut peste fluturi. Începeau să fie enervanţi.

Fiţi şi voi spiriduşii Moşului!

M-am implicat într-o campanie de suflet în prag de Crăciun. Am ales să fiu o spiriduşă permanentă a Moşului în perioada vacanţei pentru a-l ajuta pe Matei. Aici veţi găsi povestea lui, o poveste care m-a emoţionat.
Vă îndemn şi pe voi să intraţi în această poveste cu spiriduşi şi-un Moş Crăciun. Ce puteţi face? Puteţi veni la Cinema UNIREA. Ce se întâmplă acolo? Într-un cadru specific Sărbătorilor puteţi să imortalizaţi clipa în care deveniţi spiriduş, deoarece o echipă de profesionişti lucrează de zor pentru a-l ajuta pe Matei. Aşadar puteţi avea parte de fotografii speciale, pe care le veţi putea cumpăra dacă vă plac, în felul acesta ajutându-i pe părinţii lui Matei să-i ofere un strop de bucurie în plus.
Aici veţi găsi mai multe fotografii realizate de ajutoarele Moşului :) şi veţi vedea cât de fericiţi sunt micuţii în postura de spiriduşi. Nu ezitaţi să vă luaţi copiii, fraţii, nepoţii, verişorii de mânuţă şi să-i transformaţi în spiriduşi. Ai trecut de vârsta mică, dar vrei să fii şi tu spiriduş, ajutându-l pe Matei? Nici o problemă! Te pozăm şi pe tine! Tu vino la Cinema UNIREA!
Mai multe detalii veţi găsi la adresa de e-mail: fotocraciun@yahoo.com şi pe blogul http://fotocraciun.blogspot.com.
Vă aşteptăm cu drag!

Vreau la Jojo!

În viaţa mea sunt situaţii când vreau la mama, situaţii când vreau la doamna dirigintă, situaţii când vreau la Gigi şi situaţii când vreau la Jojo.
Acum vreau la Jojo! Vreau să mă ţină ea în braţe şi vreau să aud de la ea că e vremea să mă maturizez şi eu. Vreau să-mi spună ea că nu mai am 17 ani şi că e vremea să nu mai sar ca o minge de ping pong. Vreau să mă asculte ea şi să-mi spună "fată, tu eşti nebună!". Vreau la Jojo! Vreau să-mi spună ea că toate or să treacă şi că o să văd eu ce fac... Vreau să-mi spună ea "dracule, aşa îţi trebe!". Vreau să-mi spună ea tot tot tot.

Dar ea nu-i lângă mine şi am doar o tonă de poze în care ne războim în zâmbete şi îmbrăţisări. Şi tare mult mi-aş dori să ştie că eu încă mai am nevoie de ea. Şi că o să mai am nevoie de ea mult timp de-acum încolo! Aaa... Şi că o iubesc!

Din seria... SĂ NE AMINTIM II

Nu ştiu câţi dintre voi aţi prins aceste desene animate. Eu le vizionam pe vremea când bunica nu avea televiziune prin cablu şi prindea două posturi: TVR şi încă un post rusesc, ăla pe şustache :)

THEN


NOW

Fericirea-i un lucru mărunt

După îndelungi aşteptări... aseară ne-am întâlnit pentru 5-10 minute, faţă în faţă. Nu ştiu ce anume te-a determinat să te opreşti în faţa casei mele şi să mă rogi să-mi scot căpăţâna pe geam, dar mă bucur enorm că ai făcut-o. Nu pot descrie bucuria ce mi-ai provocat... Nu te-am văzut niciodată atât de aproape şi nu ştiam că ai mâinile atât de reci...

Totuşi, nu reuşeşc să înţeleg... De ce ne-am contrazis în ceea ce priveşte halatul/paltonul sau în ceea ce priveşte grosimea stratului de zăpadă...??? Nu mai contează, important este că te-am văzut şi îţi spun... Este foarte sigur ce am afirmat până acum. :)

A venit, a venit iarna... :)

Mi-am deschis pleoapele somnoroase şi-am aruncat o geană de privire pe geam... Celule de gheaţă se jucau mânuite cu măiestrie de vânt. Acoperişul era acoperit de zăpadă, la fel şi curtea. E frig... Ştiu asta! Iar sub plapumă e atât de bine, încât nu m-aş mai da jos din pat. Soba e încă un pic călduţă, dar în cameră s-a răcit. Cu greu îmi fac curaj să ies de la călduţ. Îmi trag pe mine o pereche de blugi şi un pulover gros şi mare, încât mă face să mă simt de trei ani, îmbrăcată în puloverul mamei... mă încalţ cu ghetele... care şi ele îmi par atât de mari... şi mă mut sub altă plapumă.
Este o duminică leneşă cu zăpadă şi frig şi vreau să am doar trei ani, să mă pot plimba cu puiul meu de pernă de sub plapuma mamei sub plapuma bunicilor, unde era atât de bine.

Din seria... SĂ NE AMINTIM

Asta era piesa :)

dependentă

sunt o orgolioasă, dar în acelaşi timp recunosc că am devenit dependentă de tine. mi-am făcut curaj dimineaţă şi ţi-am dat un mesaj, cu toate că aseară ţi-am spus că nu mai vreau să-ţi vorbesc, să te caut. răspunsul tău a venit ca o ploaie de soare. şi nu ştiu de ce tind să cred că şi mesajul meu a însemnat la fel de mult pentru tine. acum m-ai sunat şi cu toate că am stat câteva secunde în dilemă, ţi-am răspuns. şi iată-mă, zâmbesc cu gura până la urechi :D


n-ai înţeles că inima nu are timp
ea nu aşteaptă clipele.
pentru inimă există un singur timp
este şi atât!
pe inimă o doare va fi şi ai răbdare!

n-ai înţeles că-n mine bate-o inimă
n-ai înţeles că pe mine mă doare
n-ai să-nţelegi...

inima ta ce spune?

(am scris aseară... după ultima noastră conversaţie)

punct .

6 decembrie - 1 ani şi 3 luni
punct .
ai spus "adio"
punct .
n-am spus nimic
punct .
promit că mă ţin de cuvânt
punct .

Şi o voi lua de la capăt!



Ioana,Madalin si Bogdan-Fara nume
Asculta mai multe audio Muzica

Un zâmbet pentru tine! Un zâmbet pentru fiecare! II

A fost o altă experienţă care mi-a animat viaţa şi care mi-a întărit credinţa că un zâmbet sau o îmbrăţişare valorează mai mult decât ne putem imagina. Reacţiile de genul "Chiar aveam nevoie de un zâmbet!" sau "Mi-ajunge şi zâmbetul tău de pe faţă ca să mă dezgheţ" mă determină să cred că într-o zi lumea chiar va fi mai bună. Oamenii au zâmbit, au glumit, s-au oprit şi ne-au întrebat despre ce este vorba, ne-au apreciat iniţiativa şi ne-au rugat să repetăm astfel de acţiuni. Aceste lucruri sunt mai mult decât îmbucurătoare. Am mai observat, cu tristeţe, că adulţii şi bătrânii reacţionează mai bine decât tinerii, adolescenţii. Acest lucru nu mi-l pot explica, dar poate în timp voi găsi un răspuns.
Fac parte din categoria visătorilor care cred că lumea se va salva şi se va schimba, poate ăsta a fost şi unul din motivele care m-a făcut să iau parte la campanie. Dacă în mai, la îmbrăţisări gratuite, am fost un pic reticentă, acum am luat parte cu mult entuziasm şi încredere.
Am fost 7 oameni care am împărţit zâmbete. Şi îmi pare foarte rău pentru aceia care s-au prezentat la ora stabilită în locul stabilit, dar nu au făcut nimic altceva decât să afişeze nişte rânjete şi au făcut pe-a observatorii, apoi s-au făcut nevăzuţi fără să anunţe măcar. Asta a fost dezamăgirea, unii nu pot trece peste norme, unii nu pot trece peste principii tâmpite şi peste prejudecăţi, însă noi să fim sănătoşi :D.
Am început împărţitul zâmbetelor pe la 14:15 şi am terminat aproape de ora 15:00. Toţi eram zgribuliţi de frig, dar zâmbetele ne-au rămas pe faţă. Ce-i drept, băieţii au fost un pic mai timizi, însă pe parcurs s-au dezgheţat şi chiar au făcut destule persoane să zâmbească.
Abia aştept următoarea campanie de genul acesta!

Un zâmbet pentru tine! Un zâmbet pentru fiecare!

Sâmbătă

Am avut o zi plină. Am împărţit zâmbete cu dărnicie, iar cu ocazia asta vreau să-i mulţumesc Andreei (A.D.) şi prietenei sale, tot Andreea, lui Dani şi restul băieţilor care au venit să mă ajute şi ale căror nume nu le cunosc :). Sunt mulţumită că 90% dintre oameni au reacţionat în mod pozitiv şi ne-au oferit şi ei zâmbete pline de căldură, iar pentru restul care nu au vrut să zâmbească... data viitoare n-o să scăpaţi!!! Pozele le primesc un pic mai târziu, aşa că abia mâine vă veţi putea delecta cu ele. Din punctul ăsta de vedere sunt foarte happy şi zâmbitoare :D:).

A fost o după amiază tensionată. La aceeaşi masă am stat 4 vulcani gata să explodăm. Cu toate astea... nu s-a vărsat nici un strop de lavă.

Cred că am răcit foarte tare pentru că de vreo trei ore de când sunt acasă mi-e frig încontinuu.

Mi-e dor de ... tine. :) te ştii tu care!

Dragul meu,

Inevitabil gândul meu se îndreaptă către tine în fiecare zi şi în fiecare seară. M-ai făcut să-mi doresc atât de mult să te întâlnesc încât asta visez... "eu asta pictez" :)

Ne apropie atât de mult o legătură ce nu poate fi definită, deşi de multe ori mă gândesc că amândoi fugim ca iepurii de lucrul ăsta şi ne complăcem în situaţia asta. E plăcut... Ştiu! E plăcut să vorbim cu orele câte-n lună şi în stele... E plăcut să fii ultima persoană a cărei voce o aud la finalul unei zile. Ai devenit pentru mine o sursă de energie şi nu ştiu dacă realizezi asta.

Ţi s-a descărcat telefonul şi nu am stare. Nu l-ai mai deschis şi ştiu că mâine, adică astăzi, vei avea o explicaţie plauzibilă pentru asta. Eu, totuşi, nu pot adormi... Nu mi-ai spus "noapte bună"...

Visez atât de mult întâlnirea cu tine... M-ai întrebat dacă sunt idealistă. Da! Acum sunt! Şi ştiu că nimic din ceea ce reprezintă fiinţa ta nu mă va dezamăgi. Nu ai cum să mă dezamăgeşti. Şi chiar aştept să mă iei în braţe când mă vezi. Am visat asta :). Număr zilele până când o să mă întorc în Iaşi şi mă rog ca mintea ta năstruşnică să nu mai găsească şi de data asta o scuză.
Aşteptarea e grea, iar ţigările mi s-au terminat.

Mă agită absenţa ta... iar la ora asta nu am cum să mă consum. Nu vreau să rup legătura cu tine. Era o situaţie ipotetică pe care mi-am imaginat-o exact în eventualitatea unei situaţii de genul acesta, în care înnebunesc pentru că nu pot vorbi cu tine.

Nu m-am ascuns niciodată de tine. Am fost sinceră mereu şi mă cunoşti mai bine decât alţii care petrec mult timp cu mine. Mă intuieşti, iar ăsta e un lucru mai mare decât îţi poţi imagina. Cu toate astea, mi-aş dori să poţi intui şi cât de important eşti pentru mine şi pentru existenţa mea.
Îţi scriu, ca şi cum ţi-aş vorbi şi încă o dată realizez că ai avut dreptate. Cuvintele noastre nu seacă. Îţi spun şi mereu mai am ceva de spus...

Lipseşti şi liniştea are glasul tău... Iar eu vorbesc cu liniştea. Realitatea mea s-a schimbat într-o zi în care m-am hotărât să nu am aşteptări... Am minţit! Aştept atât de multe...

Noapte bună, tu, Dulce...

Alejandro Sanz

Cu dedicaţie

:) :) :)

Zi hotărâtoare

Astăzi mi-am tăiat codiţa. Da, am renunţaţ la acel rest din părul meu lung la care am ţinut destul de mult. Cei mai mulţi cred că am renunţat la părul lung şi am adoptat o tunsoare mai extremă pentru că am simţit nevoia unei schimbări. Nu! Nu asta m-a determinat. Motivul a fost altul, dar deocamdată nu sunt pregătită să vorbesc despre asta. Şi pentru că am fost nevoită să renunţ la părul lung, mi-am spus că ar fi interesant atât pentru mine, cât şi pentru alţii să fac şi alte schimbări. Aşa că mi-am vopsit părul roşu, apoi roz ciclam, apoi iar roşu. Mi-am făcut codiţa în zeci de modele cu aţă colorată şi chiar mi+am pus şi un pierce în limbă. Am renunţat repede la el. Nu mă caracteriza.
Azi am hotărât că este vremea să-mi asum faptele, alegerile pe care le fac în viaţă. Nu vreau să mă mai ascund în spatele unei naivităţi şi imaturităţi înadins voite. Nu! Sunt aşa cum sunt. Mă iubesc aşa cum sunt şi mă accept aşa cum sunt. Ştiu cât valorez. Nu mă supraestimez şi nici nu mă subevaluez. Ştiu ce vreau şi o să-mi urmez calea. Poate sunt mai greoaie în a pune în practică ceea ce îmi propun. Dar vă garantez că veţi auzi de mine peste ceva vreme... Altfel decât aţi auzit până acum.
Codiţa a pus capăt unei anumite perioade din viaţa mea. Acum începe o alta, mult mai frumoasă!

Un film genial

Să nu crezi

să nu crezi în ceea ce pare credibil, ci doar în ceea ce crezi tu!
eu cred că nu există el, ci doar holograme ale dorinţelor noastre arzătoare.
D'Artagnan este doar un personaj imaginar care are mult farmec şi ştie să mintă frumos.
mai presus de tăceri adevărul primează.
de ce să plâng când pot să aştept să-mi crească părul?
de ce să mă mir de ce s-a întâmplat când lucrurile se vor întâmpla mereu?

Acasă

M-am întors acasă, însă mi s-a recomandat încă o săptămână de repaus la domiciliu. Mă simt mult mai bine şi, cu adevărat, abia aştept să-mi treacă toate durerile astea. Vreau să pot râde din nou cu poftă! (nu pot pentru că atunci când râd mă doare operaţia). Vreau să umblu, vreau să mă plimb... Of...
În rest, vreau să-i mulţumesc lui Dani pentru timpul pe care l-a petrecut la urgenţe cu mine.
¤lui Cosmin mulţumiri speciale pentru încurajări, pentru griji, pentru tot... chiar şi pentru micile răutăţi care mă făceau să zâmbesc.
¤iar lui Alex puţine mulţumiri pentru faptul că m-a convins să merg la medic şi pentru că mi-a dat toate detaliile despre operaţie şi tot ceea ce include ea.
Îi sunt recunoscătoare mamei, care este cea mai bună mamă din lume şi doamnei diriginte, un fel de mamă mai mică, iar pentru Jojo... "Te pupă cole!" :))

....

Mâine e ziua cea mare

O piatră la fiere de 5 mm şi un apendice mă săcâiau de ceva vreme, iar eu n-am dat importanţă. Aşa că mâine mă aşteaptă un doctor simpatic care mă va taia. Nu mult, doar doi cm pentru a-mi rezolva apendicita acută. Şi apoi... după ce-mi revin, adică în câteva săptămâni, mă va secţiona alt doctor simpatic, care îmi va scoate pietricica aceea preţioasă (dacă a luat naştere în mine, chiar trebuie să fie preţioasă!!!). În rest, mă mai sâcâie şi alte boli, dar nu-s chiar atât de urgente.

Să nu uit... În seara asta am corectat o grămadă de texte pentru viitoarea revistă a universităţii... Cu dezamăgire am descoperit că mulţi nu au ce căuta... acolo unde ei caută ceva... Şi cu bucurie am descoperit şi o tipă care scrie fenomenal. Bravo ei!

Să vă gândiţi din când în când la mine şi să stiţi că nu crăp! Încă... :D

De două ori studentă

Sunt studentă! Din nou! Am ales să urmez două facultăți concomitent la un joc de noroc al destinului, dar chiar și așa, sunt hotărâtă să merg până la capăt!

De data aceasta am ales Iașiul. Nu am plecat de acasă cu idei preconcepute despre cum ar trebui să-mi fie studenția în Iași, ci am preferat să dau piept cu noul și necunoscutul din dorința de a-mi face șederea aici o experiență plăcută presărată cu aromă de inedit.

Studenția mea se împarte între Universitea ”Apollonia”, Universitatea ”Al. I. Cuza”, nopți pierdute prin localuri studențești și nopți albe învățând pentru examene. Bineînțeles că aș putea aștepta mai multe de la această nouă studenție, dar nu mă grăbesc. Îmi place tot ce este nou, așa cum de două luni de când mă aflu în Iași mâncarea mamei îmi place mai mult.

În prima săptămână în centrul universitar am simțit că mă sufoc. ”E prea mare! E prea mult praf și prea mulți oameni! Vreau acasă!”, mi-am zis de zeci de ori în gând. Dar spre surprinderea mea am avut sentimentul acesta până la prima ieșire târzie în oraș. Apoi am văzut totul cu alți ochi. Copoul nu mi s-a mai părut greu de urcat atunci când am descoperit scurtăturile, iar colegii sunt în fiecare zi tot mai simpatici, mai ales când îmi oferă cursurile la care nu mă prezint sau atunci când mă sună să mă întrebe dacă mai vin.

Tot în Iași, în categoria ”de-ale studenției” încadrez și împărțitul apartamentului cu alte patru fete necunoscute și incompatibile firii mele boeme. Totul s-a rezolvat prin șantaj. ”Nu vă place de mine? Foarte bine! Nici mie de voi, așa că mă voi muta!”. De atunci viața îmi este mai frumoasă.

Sunt de două ori studentă și vreau să mă bucur de studenție de două ori mai mult ca alții, iar Iașiul îmi oferă multe oportunități. Voi face față? Vedem peste un an sau doi.

It's all about me. . .

Da! Este adevărat şi valabil ce am spus.

In oglinda

"Afla", mi-ai spus cu infatuare. Si am aflat ca eu merit cel mai mult pe lumea asta.

Soarele astazi m-a amarat. De ce? Pentru ca cerul este atat de senin incat eu nu il mai vad. Da :) Stiu... e din cauza ca nu mai port ochelarii... Ce pot sa fac daca un cret mi i-a furat?

Berea nu mi s-a parut buna, iar vinul era amar. Din cauza lui m-a usturat stomacul.

In oglinda ma vedeam o ea, isterica, iar pe tine... pe tine nu te vedeam. Nu mai erai el, erai un altul inca fermecat de ea.

"Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti."

Poate pentru ca eu iubesc doar iubirea si indragosteala si nu ma pot dedica cu adevarat nici unui barbat. Traiesc pentru a simti iubirea si indragosteala. Si cand ma doare, o iau de la inceput.

Eu cu cine votez?

:X

sunt cu capu-n nooooooooooooooooooooooooooooooorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiii :)))))))))))))))))))))))

Barbut

Mi-am jucat iubirea la zaruri. Iar eu hotărăsc dacă voi câștiga sau nu. Îmi pun o mie de întrebări și nu regret nimic. Nu mă simt vinovată și totuși stau pe gânduri.

De ce?

Diminețile îmi sunt mai frumoase de când mă trezesc cu tine în gând...

Un suflet nu este egal cu un altul

Mă întreb dacă tu știi ce înseamnă un strugure pentru mine?
Nu știi? Este un întreg univers de sentimente...
Dar un strop?
Nici asta nu știi? Păi un strop este un amalgam de emoții și așteptări.

Sunt de nedeslușit... Și totuși noi ne iubim :)

Visul unei nopți de toamnă

De multe ori mi se face frig și atunci mă învelesc cu gânduri dinspre tine... Naști întrebări în mine și nu-mi oferi răspunsuri, dar le găsesc singură în lucruri mărunte și asta mă face mai fericită decât un măr. Frunzele arămii sunt picuri de ploaie în mintea mea. Iar fulgii de zăpadă sunt frunze, așa cum ghioceii vor fi zăpadă.
Visele sunt dezvăluiri ale viitorului mi-a spus cineva cândva și îmi place să cred asta. Așa că visul unei nopți de toamnă cu zăpadă, frunze și ploaie va fi real într-un anume timp creat în eprubeta imaginației vii. Cred asta și nu mai sunt visătoare. Și tu crezi asta, dar te vei feri să o recunoști pentru că principiile devin prejudecăți. Iar prejudecățile devin motive.
Dar toamna se va termina. Și din nou va fi frig. Mă vei lăsa să îngheț?

pababibum

De Floriana Jucan

Am fost a mea, a ta, a orisicui
Am fost a mortii si a nimanui.
De pe un tron de moarte ma cobor
A cui am fost? Am fost a tuturor.
M-am nascut femeie sau am fost si prunc?
Tatal meu cand m-am nascut, mi-a spus:
"As vrea sa te arunc!"
Si dupa ce o clipa mama mea m-a leganat,
Tata m-a furat si aruncat.
Viata n-a avut tarie
Sa-mi dea si mie o copilarie.
Durerea pe bratele-i ma tine
Suferinta a inceput cu mine.
Dimineata-n fiecare zi cand ma imbraca
Imi spune: "Azi sa fii saraca!"
Numai asta mi-a urat de cand ma stiu
Sa fiu copilul mort, dar in acelasi timp si viu.
O, Doamne, ce blesteme ispasesc,
De-n viata nicio fericire nu gasesc?
Eu tot mai cred ca ai si pt mine
O stea, si-o zi... ce te-au urmat pe Tine.
Daca-mi vei implini doar o dorinta cum imi spui,
Atuncea Doamne, vreau sa fiu a lui.
Imi spune ca-i e teama
Dar cand va fi tacut
Tu sa ma trimiti cu el in lut,
Un cavou sa faci pt amandoi
Ca lumea asta nu e pt noi.
Dar glasul Ratiunii in urechi imi suna:
"Voi niciodata n-o-ti fi impreuna.
Deci, te obisnuieste si traieste-ti chinul
Asa a vrut viata, asa a vrut destinul.
Si el te vrea si tu il vei iubi,
Dar el al tau vreodata nu va fi.
Dar sa mai stii ca dintre toate, pe tine te regreta
Ca toate sunt femei, dar numai tu poeta!
Si-ntr-un amurg de viata, uitand a mai vedea
Esti singura icoana la care s-o-nchina!"

linistea....

am visat ca si el ma iubeste. si eram fericita in vis. si a fost cel mai ciudat vis.
afara e caldut, cu toate ca eu imi doresc sa ninga cu fulgi mari si pufosi. nu sunt decat frunze ude si un strop de vant.
am stari pe care nu pot sa le deslusesc. sunt si trista, sunt si fericita. si mi-e foame, dar nu vreau sa mananc.
mi-e si dor, si nu mi-e dor. si m-am schimbat si nu m-am schimbat. si mai vreau si nu mai vreau!

"Am un singur loc in care imi place sa stau,
Am un singur loc in care privesc de la geam,
Am un singur loc in care
Sunt mai aproape de Soare
Mi-aprind o tigara si-ascult inceeet
Linistea…"

O sa traiesc o zi in plus!

Astazi e ziua mea... Nu multi si-au amintit, dar important este ca si-au amintit persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine! Va iubesc pe toti! Sunt fericita ca am implinit 21 de ani si trista ca nu mai am 17 :P

primul cadou

"Viata este viata, ocroteste-o!"

5 zile

sambata aceasta va fi verde, cea mai verde.!
marti voi fi un 21 mare
de sambata pana marti voi pluti
marti ma voi plimba prin necunoscut si asteptare
sambata voi fi cea mai fericita
marti voi fi iubita
sambata aproape tot ce este important va fi cu mine
marti telefonul va suna
azi am emotii!

... ... ...

Toamna asta este o mare artista. Poate cea mai mare dintre artisti, pentru ca doar ei ii reusesc o multitudine de culori si nuante unite intr-o singura paleta cromatica. Mi-o si imaginez cu pensulele in mana si cu sevaletul in fata. Ea surprinde cel mai bine, vizual, trecerea timpului. Eu il aud cum trece si ma asurzeste. Este cel mai dureros sunet... Voi auziti acustica trecerii timpului?

oare asa tre sa fac si eu? :))

lucrurile marunte ma fac atat de fericita

am venit acasa pentru ca o idioata este frustrata. am venit sa plang pe umarul mamei si nu mi-e rusine sa o recunosc. nu-mi plac oamenii prosti si pentru ca in viata mea nu m-am mai confruntat cu astfel de situatii, am trait cu impresia ca nu exista. dupa o noapte petrecuta in camera mea, privesc lucrurile altfel.
despre altceva vroiam sa scriu. vroiam sa scriu despre anonimul meu drag :) care este o anonima, dar care nu e Anonima. m-am bucurat atat de mult sa aflu ca este ea! cate ganduri si scenarii mi-am facut... iar intr-un final raspunsul era atat de departe de mine. aceasta dezvaluire, pe care o apreciez foarte mult, mi-a facut seara, noaptea si, acum, ziua mult mai frumoase.
nu sunt suparata pe tine, nu am de ce sa fiu suparata, ba din contra sunt toata un zambet pentru ca esti tu si nu altcineva. cat pentru restul anonimilor care au aparut ulterior si ti-au preluat ideea, Tu esti Numai Una. :)

o sa crap...

asta simt din ce in ce mai des de o bucata de vreme... ieri nici n-am spus ca nu dau ortu' popii, atat de rau mi-a fost... aplecate, descalecate si alte cacaturi de genul asta... nu stiu care-i cauza exacta, dar mi-am pus in cap sa-mi fac niste analize cat se poate de repede. macar daca mor sa stiu care e cauza... in schimb, boala asta fenomenala care ma macina de ceva vreme a disparut ca prin minune undeva in jurul orei 1 azi-noapte sau azi-dimineata... depinde cum percepeti timpul... miraculos... nu ma asteptam ca un lucru atat de marunt sa aiba un efect atat de mare... dar... cine stie ce se ascunde in spatele acestei vindecari... nu vreau sa-mi imaginez!

pentru fiecare jumatate e o alta jumatate

cum potrivim jumatatile in viata? de unde stiu ca el este jumatatea mea si ca nu a fost celalalt sau ca nu va fi acesta? de unde stiu ca el nu are o alta jumatate decat mine, dar pentru mine el este jumatatea mea. azi-noapte am avut doar vise ciudate. tot felul de potriviri care nu se potrivesc deloc si care mi-au oferit o stare de discomfort total din momentul in care m-am trezit si pana in prezent cand scriu acest post. nu! nu vreau, dom'le sa fie asa cum spui tu... de ce sa nu fie cum spun eu?
de fiecare data cand pic pe ganduri imi vine doar idee in minte. tot ce fac acum nu-mi va folosi la nimic. un altfel de viata voi avea. ca in cartile nescrise... desi imi place limba romana, desi imi place jurnalismul, eu nu voi face asta in viata... poate doar daca voi fi nevoita si oricum va fi o chestiune provizorie. ma voi face auzita cu totul si cu totul altfel... dar nu va spun inca in ce fel... inca nu am finalizat planul in detaliu, asa ca nu ma grabesc...
am o stare de nemultumire si de neliniste. nu-mi mai place toamna asta ploioasa si rece, desi aseara mi-a placut atat de mult si mi-a incantat intreaga noapte. poate din cauza asta am visat ce am visat. blestemata fie fiinta aia!
in fine... ma lungesc... golul in stomac persista ca si cum ar vrea sa-mi prevesteasca ceva ce nu o sa-mi convina deloc...

ca-n bacovia... sau stanescu... sau alifantis...

asa ma simt toamna... doar ca peisajul citadin este cu mult mai diferit decat cel prezentat de simbolistul nostru in poemele sale. am observat, de asemenea, ca bacovia este preferatul a 80% dintre adolescenti, iar intr-o discutie pe care am purtat-o cu diriga am ajuns la concluzia ca bacovia este tatal curentului "emo". in acelasi timp ma simt si ca-n stanescu... "a venit, a venit toamna..." sau mai bine zi-s ca-n alifantis...
dar nu sunt deprimata. ba din contra... am un sentiment placut de iubire si de intimitate. rar mi se intampla sa am sentimentul asta de liniste.
acum trecand peste acest sentiment... inca visez la paltonul acela kaki :) m-as simti si mai bine imbracata cu el la o plimbare autumnala :P

pentru suflet

Dumnezeu singur ştie ce are de făcut în lume şi nu are nevoie de rugăciunile noastre pentru a lucra binele, iar dacă oamenii se roagă unul pentru altul o fac nu pentru a arăta lui Dumnezeu ce are de făcut, ci ca să se înmulţească dragostea în lume, căci în rugăciune noi descoperim suferinţa celuilalt şi ne facem părtaşi la ea şi cerem izbăvire ca pentru noi înşine. Şi ce este aceasta dacă nu dragoste şi cale de a ne cunoaşte unii pe alţii?” Savatie Bastovoi

ce dor imi era....

imi era dor ca dimineata cand ma trezesc sa ma astepte cafeaua gata facuta... imi era dor sa pot sa stau la calculator cat vreau :) imi era extrem de dor sa fumez o tigara in camera mea... imi era dor de ovidiu, imi era dor de bombalau de frate-miu, imi era dor de mama si bunica si de tata... doamne, cat de dor imi era de casa!

toamna in botosani...

am prins un cer superb venind spre casa, din iasi... padurea e o incantare pentru privire, iar orasul e pustiu... e atat de toamna in botosani... :(

happy :D

sunt fericita ca un copil de trei ani care primeste o acadea. aseara am fost la concert el negro. sunt fenomenali! m-am simtit foarte fain... pacat de publicul de cartier... am avut un weekend grozav alaturi de d.

sunt indragostita total de d. si de el negro... :X

pababibam...

de cand sunt in iasi am facut o rememorare a tuturor evenimentelor fericite si nefericite din viata mea. am fost indemnata de diana, colega de apartament... nu stiu cat de bine mi-a facut chestia asta, insa, cu siguranta, ma simt mult mai norocoasa decat alte persoane. am invatat multe pana acum si le folosesc de cate ori am nevoie.

dorul ma ucide si ma invie in fiecare zi. orasul asta nu-i deloc pe sufletul meu. nu-mi ofera sentimentul acela de intim. aici sunt prea multi oameni, prea multe masini si prea mult praf care este gata sa ma acopere in orice clipa. camera in care stau nu e destul de colorata... nu-mi ofera intimitate, iar eu trebuie sa ma adaptez...

astazi m-am trezit tare prost. cu o stare foarte nasoala de rau... vreau sa ies din casa, dar afara nu-i imbietor deloc... am inceput sa citesc... dar nu mai am acelasi entuziasm... nu stiu cum sa o scot la capat. mi s-a spus si stiu din propria experienta ca inceputul este mai greu, dar cat dureaza inceputul asta? eu vreau sa treaca mai repede ca sa nu mai fie greu.

vreau sa fiu copil...

vreau sa vina mai repede D.

vreau sa uit ce-i urat...

si vreau un alt oras... :D
o piesa draguta tare, pe care o fredonez de fiecare data cand ies in jungla asta de piatra...

pe curand

mi am terminat bagajele... nu stiu cand o sa mai apuc sa postez... cu prima ocazie va mai dau vesti :)

pe cand visam... la imposibil...

un batran avea trei hectare. ha ha ha

nici bine nu am inceput, dar abia astept sa termin. imi lipseste un anume entuziasm, insa imi place ceea ce fac. o singura problema am si se numeste franceza. ma urmareste de cand aveam 8 ani... poate o s-o rezolv in ultimul ceas...
in rest, e ok... fetele sunt faine, apartamentul e fain, colegii sunt faini, cursurile sunt faine... orasul e plin de praf...

reset

m-am trezit naspa... si starea continua... mama tipa intr-una... azi-noapte am adormit cu dracii pulsand in tample. imi pare rau ca am venit acasa. promit ca nu mai calc pe aci prea curand. nici macar de ziua mea. o sa vreau sa fiu singura cu durerile si amintirile mele. nimic mai mult nu vreau.

Home, sweet home!

Am ajuns acasa. In Iasi inca nu am net. Sunt bucuroasa, emotionata, iar impresiile le las pentru zilele viitoare. Acum sunt obosita! Aaa... si este al naibii de bine acasa!

time

:X

Pe curand... prin lume....

Despartirea de Botosani devine din ce in ce mai grea. Inca nu realizez ca voi pleca. Nu am plecat si deja ma vreau acasa.
Acest obstacol are tot mai multe ite pe care trebuie sa le descalcesc. Incepe sa-mi fie ciuda pe mine, pentru faptul ca sunt atat de sensibila uneori, incat chiar si o pala de vant ma zdruncina puternic. Stiu in sinea mea adevarul, insa sunt atat de nebuna incat trebuie sa declansez o tornada doar pentru ca orgoliul meu sa-si stapaneasca foamea de certitudini.
Am jucat mult teatru, doar ca sa cad eu in picioare. Nu ma simt vinovata de lucrul acesta decat rareori, iar atunci ma amagesc cu gandul ca persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine ma cunosc si cu bune si cu rele si ma accepta si ma iubesc asa cum sunt. Total gresit! In felul acesta voi ajunge sa ma schimb niciodata. Si poate ca si persoanele cele dragi mie gresesc. Ar trebui sa fie mult mai dure in a-mi arata unde gresesc. Insa pot spune un lucru cu sinceritate. Daca i-as avea in viata mea doar pe Daniel, George, Jojo si Diriga, ar fi totul minunat. Mi-ar ajunge!

Sunt o curva!
Mi-a placut si inca imi place sa fiu asa. Asta m-a invatat viata, pe langa o groaza de lucruri bune si frumoase. Tot viata m-a invatat sa nu-mi arat partile bune mereu, ci sa le tin ascunse, pentru ca in cazul in care le voi arata voi deveni vulnerabila.
Mi-am batut joc de unii oameni care m-au iubit, m-au respectat, asa cum am invatat la randu-mi de la alti oameni pe care i-am iubit si i-am respectat. Nu toate faptele mele au fost intentionate. Ba chair multe le-am facut in mod inconstient, dar asta nu ma scuteste de vina. Cel mai grav mi se pare faptul ca multe din faptele mele nu-mi starnesc regrete. Nu-mi pare rau. Si uneori am sentimentul ca am facut bine.
De ce mai sunt curva? Pentru ca asa m-am comportat. Am fost prefacuta in multe situatii. Dar in viata este absolut necesar sa fii si curva.

Esti deosebit de cand te nasti si pana mori!
Chiar pot sa afirm ca cele mai minunate fiinte sunt copiii. Ati vazut vreaodata o mana de copil abia nascut? Are pielea roz, miroase a lapte si a curat, a suflet curat, pielea este fina si transparenta, degetele mici si subtiri si ti-e frica sa pui mana pe ea. Ai impresia ca este atat de fragil incat o simpla atingere i-ar sfarama manuta.
Poti fi o persoana deosebita si poti sa ai o viata foarte interesanta la orice varsta.
Dau doua exemple care mi-au venit acum in minte. Primul este Marius [ http://vreausalupt.wordpress.com/ ].
Iar a doua este Alexandra [ http://stiri.botosani.ro/stire/3881/ALEXANDRA+HUTANU+-+O+lectie+de+viata!.html ]. As putea da zeci de exemple care ar eclipsa viata fiecaruia dintre noi. Nu am pretins ca am o viata mai interesanta decat a altora. Iar deciziile imi apartin in totalitate si mi le asum. Uneori cu naivitate, alteori cu responsabilitate, dar sunt toate ale mele. Bune sau rele.

Il iubesc!
Imi este greu sa plec departe de el. Este totul pentru mine. Mi-e singurul punct de sprijin solid, in care am incredere ca ma pot baza oricand, la orice ora. Am trecut prin foarte multe perioade de confuzie. De multe ori am negat iubirea pentru el. De foarte multe ori. Poate din cauza asta simt nevoia sa-l etalez atat de mult acum... Si da! Imi place sa-mi traiesc iubirea strigand-o in gura mare, sa stie toata lumea ca iubesc si ca IL iubesc.
Este o persoana extraordinara, cu bunele si relele lui. Dar asa cum este, sufletul acesta minunat exista acolo, undeva doar pentru mine.

Poveste
Trecut de miezul noptii. Ea nu are somn. Vrea o tigara. Ii da lui de stire printr-un comun sms. "Mor dupa o tigara", ii scria. Nici el nu are tigari. Si el moare dupa tigara dinainte de somn. Cauta prin buzunarele pantalonilor. Gaseste bani cat pentru doua tigari la bucata, de proasta calitate, dar atat de bune cand nu ai nici o tigara. Pleaca grabit in hainele de casa spre cel mai apropiat chiosc. Afara e frig si este si ceata. Cele 15 minute pana la chios trec pe nesimtite cand in gand o poarta pe iubita care il asteapta si care moare dupa o amarata de tigara. Ea sta la aproape jumatate de ora de chiosc, dar ce conteaza cand avea sa o vada? Chiar daca urma sa stea cu ea doar la o tigara, insa asta ii va face somnul mai lin si mai frumos. S-au vazut... au fumat amandoi cate o tigara, apoi au plecat, ea in casa, el spre casa, cu gandul la ea.

Minunat!
Este minunat prin faptul ca imi accepta toate iesirile de femeie nebuna.
Este minunat prin faptul ca imi spune in fiecare dimineata "Buna dimineata".
Este minunat pentru ca imi spune in fiecare noapte "Noapte buna!".
Este minunat prin faptul ca fura mereu flori pe care mi le aduce in toiul noptii.
Este minunat pentru ca este paranoic si gelos si botos.
Este minunat prin teoriile atat de personale si atat de irationale pe care le expune mandru si pe care le sustine cu incapatanare.
Este minunat cand este alintat.
Este minunat cand este supus si somnoros dimineata, iar eu sunt morocanoasa.
Este minunat cand asteapta o zi intrega doar sa-si bea cafeaua cu mine.
Este minunat cand imi dedica tot timpul din lume si chiar mi l-ar da pe tot daca si eu as vrea.
Este minunat cand nu-mi spune nimic cand il lovesc, ci doar ma priveste urat, iar eu ma simt prost.
Este minunat pentru ca ma iubeste si pentru ca il iubesc.

Casute pentru pasarele
Nu vreau sa-l pierd. Vreau sa ne casatorim si sa avem o casuta colorata cu o curte mare si gradina cu livada, in care vom pune casute pentru pasarele. Vom avea doi copii ai nostri, iar pe al treilea il vom infia. Vom fi o familie libera, iar vara vom merge la mare si vom lenevi pe nisip, la soare si ne vom invata copiii sa inoate si vom dormi in cort. Si vom merge si la munte si tot in cort vom dormi si vom sta toti imbratisati de frica lupilor. Iar in restul anului sa lucram. Cateodata mult, cateodata putin, dar sa fim liberi.

:)
Dar pana atunci... mai este putin...

Buna dimineata! :)

vor fi ...

dar eu te iubesc si tu ma iubesti :) !

seninatate

si ce daca? nu mai poti tu trai din cauza asta? iote fsss....
Fetele sunt uracioase, iar sa te cobori la nivelul lor nu este o rezolvare. Si chiar nu tin sa fiu cea mai buna dintre rele, asa ca... zambesc doar :)

am vise in frigider... cu el negro

:)

Intr-o catastrofa mor 100.000 de romani. Europa sare imediat cu ajutoare umanitare: Franta- 100 tone de haine, Anglia - 1 milion de lire sterline, Germania - 1 000 tone de medicamente, Austria - 10 tone de alimente, Italia - 100.000 de romani.

:D

Vino!

vino toamna cand soarele este amar si pamantul e negru de la zeama de nuci
cand lumina are miros de struguri si mustul este bagat in damigene
toamna, cand mama face zacusca, iar bunica taie gogosari
vino, cand frunzele cad si nu ma acopera...
vino, cand astept ploaia si ceata, iar ele nu mai vin...
vino sa bem un pahar de rachiu de mere facut de tata!
vino toamna cand e frig si cade bruma
vino cand beciul e plin de morcovi si mere si sfecla
vino...
te rog, vino...
vino cu mine, toamna aceasta!

pentru ca e luni

pentru mine :)

pentru aceia

Zbor

Tu

Je t'aime!

Good morning... :)

I am sparta!

Ascult o melodie trista, dar mie mi se pare chiar vesela si am descoperit ca pot si sa dansez pe ea. Si e prea tare senzatia, numa ca nu mai stiu cum sa pun piesa pe repeat. In fine. Vreau sa dau cuiva ignore, pentru ca are probleme cu netu sau messu, nu stiu exact. Dar prea intra si iese pe mess si imi da o stare de nesiguranta, de confuzie. Am realizat ca imi ard ochii si ca imi trebuie apa ca sa sting focul, dar bucataria este prea departe. Si la mine sfarsitul de vara dureaza pana in iunie cand incepe inceputul de vara. Ascult piesa asta si imi imaginez ca sunt la punkoteca si ca dansez pe dnb si sunt imbracata hippie. Ce tare! Am aflat cum arata un hot dog si pot spune ca este chiar dragut, numa ca nu-ti vine sa-l mananci. Cica:
"Dani: la foame mereg orice
Dani: merge*
Dani: daca avea si niste maioneza,pasta de usturoi"
:)) Buu, eu cred ca mananci un pic cam nesanatos. Ma gandesc sa te trec pe o cura vegetariana, sa te detoxifiezi.
Aud usa cum se deschide si se inchide.
si cand ma uit nu mai e nimeni. Gata.
punct (.)

amintire :)

Pe Drumul Sfarsitului de Vara II

Ea: Soarele m-a anuntat! Azi am reusit sa inalt cerul cu doua mii de ganduri, zambete visuri... Asculta-mi poemul rostit cu glas transparent de vant!
El: Dar ce era panza stacojie de dincolo de raze, ce-mi ascundea cerul incarcat de mii de cuvinte? Simt totusi vantul cum te poarta frumos parfumata!

El: Te respir, te ascult, ai cutremurat calmul fiintei mele! Am intins o mana, sa-mi prinzi de ea o soapta...
Ea: Soapta mea iti alearga descult prin vene. Ti se va lipi de suflet... Cuvintele-mi slabite de atata realitate te asteapta sa le rostesti...
El: ... Draga dulce! Ai grija de tine! Lasa-mi urme sa ma pierd!

Ea: Vreau sa plang, dar mi s-a furat lacrima. Vreau sa fiu fericita, dar mi s-a rapit speranta. Vreau sa zbor, dar mi s-au spulberat visele. Vreau sa iubesc, dar sunt umbrita de amintiri. Imi canta inima, dar ma doare sufletul. Vreau sa incerc, dar ma inconjoara neputinta. Cuvintele mi-au incremenit sub stratul de rugina al viselor orfane. Dar o simt cum zvacneste in piept si tample (e iubirea...). Ma va calauzi spre o alta lume, iar acolo mi se va parea firesc sa spun ceea ce simt, caci aici trupul mi-e dezbracat de inima. Sentimentele migreaza... Bate ceasul unui nou inceput de dupa gratii obscure...
El: Draga de tine, ai nascut in mine o cascada de lacrimi. Te-as strange la piept, dar nu mai esti. Totusi pulsezi in inima mea. Am lasat aripa sub capul tau, acum viseaza, spera, nu te lasa coplesita de durere. Pe drum sunt eu, sa te port spre lumea mea. Iti dau un sarut pe gurita, unul pe umar, unul pe frunte!
Ea: Ideile se straduiesc a cuteza sa zboare libere, sa exprime ideea tematoare ca se vor materializa... Iau in brate somnul si-l mangai si ma intreb in cate iubiri ideale te-am cautat pe tine... Buzele mele asteapta infiorate ca umarul sa se imbrace cu un sarut ce-mi va risipi ridurile de ganduri...

Necunoscutii s-au numit. El era "Calatorul", iar ea "O ingera fara nume". Si-au trait o iubire. Una de basm, dar pe cat de frumoasa, pe atat de ireala...

Pe Drumul Sfarsitului de Vara I

El: Ai pierdut o stea! Zace ranita pe spatele noptii!
Ea: Mi-am gasit steaua! Nu era pe spatele noptii! Era ratacita in ochii tai...
El: E posibil sa n-o mai gasesti niciodata, cunosc haurile ochilor mei. Ai nevoie de lumina, multa lumina...
Ea: Poate nu am nevoie de lumina... Intunericul e plin de mister, iar formele lui au mai mult farmec.
El: Atunci steaua ta e pierduta pe veci, drumul e rece in imparatia umbrelor. Ah! Dar vad un strop de roua ce curge pe linia vietii tale, ma incearca un fior...
Ea: Poate scopul meu nu e sa-mi gasesc steaua, ci sa ma pierd si eu o data cu ea... In nelumina roua doar se simte, nu se vede... fiorul tau imi dezmiarda tandru porii...
El: Totusi o fanta de lumina a aprins taina stropului de roua, acum imi aprinzi si sufletul? Lasa-mi intunericul macar noaptea asta, o sa te doresc... si...
Ea: Intunericul noptii tale se prelungeste in fiinta mea. Imbratisari de pleoape asteapta un rasarit... Roua isi va spori taina in alternante de culori...
El: O sa-ti fac un fluturas de lumina sa-l agat de sufletelul tau pana cand culorile se vor topi peste... el... Ah! De ce ma omori? Imi vine sa te caut acum...
Ea: Astept ca timpul sa ma trezeasca, iar peste fluturas sa ninga culoare. Ma las prada noptii mele, iar tie iti doresc un somn agatat de ramura unui vis sublim... Apropo, eu sunt aici!
El: As vrea sa stau langa tine, sa ne uitam sub ramurile unse cu vise si dincolo de noptile noastre sa oprim timpul! Esti tare draga! Eu sunt ranit...
Ea: Sufletul meu il voi taia si-ti voi lega ranile, pentru ca daca ai o rana, pui suflet si trece... E un fel de leac universal...
El: Tremur si astept ritualul frangerii sufletului, e trist... dar tu cunosti magia vindecarii...
Ea: Magia fara credinta e in zadar...
El: Pe curand... straina scumpa...

Asa si-au vorbit in seara cand s-au cunoscut, Necunoscutii... El mintea, iar Ea credea... Era inceputul unei minuni, care a durat ca oricare alta, doar trei zile...

Satula de tine!

M-am saturat de existenta ta! Stai ca un ghimpe in calea fericirii mele, in calea implinirii mele. Apari exact cand mi-e lumea mai draga si ma faci sa o iau de la inceput. Nu te suport! Nu vreau sa te suport! Ma iriti prin simplul fapt ca nu ai alta treaba decat sa-mi dinamitezi fericirea...

ochii tai

despre iubire in creion

in culori si umbre

Sunday morning

:D

No comprendo

Nu inteleg de ce trebuie sa dau atatea explicatii. Nu inteleg de ce tu, si tu, si tu simtiti ca aveti drept de decizie in viata mea. Nu inteleg de ce trebuie sa ma conformez.
nu inteleg de ce unghiile se rup
nu inteleg de ce degetele se taie
nu inteleg de ce am zile proaste cand e soare afara
nu inteleg unde imi este o gheata
nu inteleg de ce oamenii suparati nu vorbesc (si eu fac la fel)
nu inteleg barbatii misogini
nu inteleg ce este rau in a iubi
nu inteleg de ce unii sunt grei de cap
nu inteleg

cum imi dau seama ca a venit toamna

fetita 1 : - ce faciiiiiiii?
fetita 2 : - uite! am cules castane!


50 % dintre oamenii care ii am in lista de messenger au ca status "wake me up when september ends"

george scrie despre astenia de toamna si alte simptome autumnale

ovidiu vorbeste despre scoala

mama vorbeste despre cheltuielile legate de scoala, facultate, gradinita

diriga imi aminteste ca ma asteapta in prima zi de scoala, la scoala. sa-mi amintesc de vremurile bune in care popa, directoarea si alte personalitati marcante ale urbei tineau tot felul de discursuri plictisitoare, iar eu stateam in parculet cu george si alte colege si beam cafea si fumam... apoi asteptam cu nerabdare sa ajung in km 0 sau vis. abia atunci incepea scoala cu adevarat.

iar eu... incep inca o data primul an de facultate :)) =))