să ne ascundem după monitoare
îngropând emoții în tastaturi,
căci mutăm lumile din loc
atunci când suntem față-n față.
e mai ușor să râzi și să plângi
în semese-uri trimise când plouă
decât să ne udăm paltoanele
și-așa grele de atâtea secrete.
iar când zăpada va avea
din nou 10 centimentri
să ne regăsim aceeași noi
în fața casei verzi
căutând țumburuci pe cutii galbene.
să ne păstrăm imprevizibili
în continuă definire
ca niște copii prostuți,
când tot ce va rămâne
va fi un tu și-un eu
veșnic domniță idealistă
pururi tânăr derbedeu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu