și s-au scuturat castanii
îngropând rămășițe de copii
pe drumuri de senin
ce se termină în apus
ca niște copaci ciungi
care stau și păzesc
câmpuri aurii.
în așteptarea altei ploi
ne-am pierdut
în fuga verdelui spre mai verde
iar caii pasc întunericul
să ne lase în lumină
pe când noi, în pântece de rău
ne aducem aminte
cum era să fim regi.
așa că… să ne înfășurăm
în fum de uitare,
regăsindu-ne mai frumoși
apoi zâmbind complice.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu