ai strâns zâmbete-n ghioc
când nu știam de mine
să-mi amintești mereu începutul.
iar mai apoi
ne-am găsit în furtună căutând lumina
căci prea am rătăcit
când verdele s-a întunecat.
tu știi? sunt mai mică
de fiecare dată când mă strigi
în alternanțe de ritmuri
pentru ca mai târziu să găsesc
crescând în mine aripi.
te rog nu te mai ascunde
în spatele tăcerii
pentru că mă pierzi în înțelesuri.
așa că hai să fim și să ne lăsăm
să nu uităm
să trăim în tine și în mine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu