noaptea pândeşte
păcatul femeii
lângă herghelii
ce-i pasc laptele gurii
ea se îneacă în
curgere de vise
cu ochi albastru
marin
nu te-am mai
sunat
să-ţi amintesc
clipocitul lunii pe câmpia arsă
de unde femeia
trimitea scrisori lui dumnezeu
ţine-ţi venele
deschise
cândva mă voi
plimba pe acolo
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu