Despre iubire, libertate şi alţi demoni

"Nu trebuie să luptăm pentru a fi liberi. Absenţa luptei înseamnă libertate." Chogyam Trungpa

O relaţie liberă, fără constrângeri şi compromisuri sună minunat în teorie, însă regulile există pentru a crea echilibru, chiar şi într-un cuplu. Sună a clişeu când spunem că suntem oameni diferiţi, dar acesta este un adevăr. Şi este aberant să avem pretenţia ca oamenii să se încadreze în tiparele noastre individuale. De aceea avem nevoie de reguli, de compromisuri. Iar într-o relaţie, avem nevoie, mai ales, de încredere, comunicare şi sinceritate. Dar până aici, totul sună utopic. Atât de rare sunt astăzi relaţiile care funcţionează după principiile astea, încât mi-e greu să cred că mai există.

Balzac spunea în Istoria celor treisprezece: „de ce refuzi să crezi în Dumnezeu, când e imposibil să crezi în oameni” şi dreptate avea.
Suntem crescuţi şi educaţi pentru o societate bolnavă. Suntem oameni bolnavi într-o societate bolnavă cu toate sistemele şchiopătând. Învăţăm de mici să ne furăm căciula, învăţăm să minţim, să trişăm şi să furăm, învăţăm să desconsiderăm valorile şi să credem în nimic. Nu mai avem Dumnezeu, iar dacă îl avem refuzăm să credem în El. Suntem construiţi să avem relaţii bolnave, să nu mai credem în iubire, să nu mai credem în cel de lângă noi. Şi ajungem în ipostaza în care suntem doar nişte maşinării incapabile să ia atitudine, incapabile să aleagă, fără putere pentru a schimba ceva. Şi ne conformăm, ne complacem în ape tulburi şi călduţe, eventual, le mai tulburăm şi noi un pic.

"Fiecare om e o formă de încăpăţânare, adică o idee." C. Noica

M-am încăpăţânat atât de tare şi din păcate, am pierdut. M-am încăpăţânat să-mi dovedesc şi să dovedesc că am dreptate şi într-un final am avut. Ceea ce nu am luat eu în calcul este faptul că atunci când te încăpăţânezi în felul ăsta, energiile universului lucrează împreună cu tine, chiar dacă finalitatea nu e tocmai una bună. Îmi pare rău cumva. Dar nu-mi rămâne de făcut decât să-mi învăţ lecţia, mai devreme sau mai târziu. Îmi este foarte clar că situaţia m-a depăşit pentru că nu am vrut să o depăşesc eu, iar acum nu are nici un rost să mă plâng.

"Gelozia este doar o formă a imaginaţiei terorizate care transformă în certitudine cea mai mică bănuială." Pascal Bruckner

Îmi recunosc boala. Nu voi putea să scap de gelozie, posesivitate şi paranoia până în momentul în care chiar îmi voi dori să mă vindec. Din păcate, am distrus multe iubiri aşa şi mi-am distrus şi mie fericirea. 

Închei tot cu nişte citate din Bruckner, pentru că altceva mai inspirat nu am în cap.

"Fidelitatea faţă de o persoană este un preţ prea scump plătit ca să nu fie compensată printr-o excitaţie egală: fiinţa căreia i se adresează o preferinţă exclusivistă are sarcina zdrobitoare de a-i înlocui pe toţi bărbaţii, pe toate femeile pe care prezenţa sa îi exclude. Sarcină imposibilă: nimeni nu este atât de divers şi multiplu precum e lumea."

"Astăzi, iubirile noastre mor de saţietate înainte chiar de a fi cunoscut foamea."