:D


cum să-ți spun eu?

baby, eu te iubesc pe tine mult
dar sunt o femeie mândră (ca să nu spun o mândrețe de femeie)
și știu că tu mă adori dar...
nu-mi plac oamenii lași.
și apoi.
din ala-bala-portocala
nu iese nimic trainic
așa că: take it or leave it!
nu te juca cu focul
că te arde!
nu baby, nu e amenințare
e o axiomă!
da, baby, știu că e greu
viața în 2 e pentru iubiți puternici.
cum să-ți spun eu?
The rest is silence!

Nu-mi doresc decât să mă trezesc și să-mi dau seama că a fost doar un vis urât. Cel mai urât. Atât!

Hai să râdem!




Un filmuleț care m-a dezmorțit. Și nu doar pe mine... :)

Friends, friends, friends :)

Sunt o persoană relativ sociabilă și-mi place să am prieteni.
Nu știu cum sunteți voi, dar eu am un soi de prietenii, pe care nu știu să le definesc cu exactitate. Ceva genu ”fără categorie”, dar totuși sunt prietenii care rezistă și sunt interesante. Și mă credeți ori nu, eu îi iubesc pe oamenii ăștia. Un alt lucru pe care l-am realizat exact în secunda anterioară este faptul că prietenii ăștia fără categorie sunt băieți. Așadar...

1. Primul prieten despre care vreau să vorbesc este Robert. L-am cunoscut atât de întâmplător... De fapt, nici nu ne cunoaștem personal, dar sunt sigură că va veni și ziua aceea. Totul a început cu un număr de telefon greșit și un bip. Nici nu mai știu exact cât timp a trecut. Cred că terminasem clasa a 12-a. Eu am dat un bip, el după o zi a sunat. Era supărat, se aștepta să fiu altcineva. Eu eram confuză și jenată. Mi-am dat seama că e amărât și l-am îndemnat să-și deschidă sufletul. I-am spus că nu ne cunoaștem și probabil va fi singura dată când vom vorbi. Eram atât de sigură că a fost ”soarta”. Și totuși confesiunile au continuat multe zile de atunci. Și o prietenie ciudată s-a legat. Nu știu cât folos i-am adus, dar sunt tare fericită când mă sună și realizez cât de mult s-a schimbat și cât de mult a evoluat. Totul s-a consumat la telefon și foarte puțin pe net, dar am râs împreună, am plâns împreună, ne-am certat, ne-am împăcat, ne-am adus aminte, ne-am ajutat, ne-am sfătuit... Acum ne auzim destul de rar sau mai bine zis foarte rar în comparație cu zilele în care vorbeam ore în șir la telefon, însă sunt fericită că nu m-a uitat. Mă sună să-mi spună că e bine, mă sună să-mi spună că e rău, dar nu m-a uitat :) Și va veni și ziua când ne vom cunoaște personal :D

2. Al doilea prieten, pe care sunt foarte supărată, de altfel, este Cosmin. Asta da chestie ciudată. Îmi amintesc că am intrat în legătură cu el prin intermediul hi5 ului. Apoi, o bună bucată de timp, prietenia asta s-a consumat pe net. Surprinzător este că omul acesta cred că mă cunoaște mai bine decât persoane care stau în jurul meu foarte mult timp. Hmm.. nu, nu! :) Pe el îl cunosc personal, dar foarte greu am ajuns la o întâlnire față în față. De ce? Pentru că mutăm prietenia de la un nivel la altul și bla bla bla. Sunt un soi de principii, cred. Oricum, Cosmin este una dintre persoanele la care țin foarte mult. El este persoana de la care nu știi ce să te aștepți. Îl iubești, dar îl și urăști. La fel ca și cu Robert, am trecut prin toate soiurile de experiențe. Am vorbit și cu el ore în șir la telefon, de am început să cred că sunt dependentă de el :)) Și relația s-a răcit fără prea multe explicații. Apoi s-a încălzit și iar s-a răcit și tot așa. Acu e rece de tot, pentru că m-a supărat :P Dar nu pot ști ce va fi. Totul e imprevizibil.

3. Al treilea prieten despre care vreau să vorbesc este George. Nu, nu! Nu Gigi al meu, el e George. Da, simplu George. Pe el nu îl cunosc de foarte mult timp. E doar juma de an de când ne-am cunoscut. Nu, prietenia asta nu s-a consumat la telefon sau pe net. Pe George nu l-am înghițit deloc atunci când l-am cunoscut. Deloc, deloc. Se ținea scai de mine și mie nu-mi place asta. Vroia numărul meu de telefon, id de mess, dar eu nu și nu și nu. I-am spus clar și răspicat că nu o să mă mai vadă vreodată și că nici nu îmi doresc lucrul ăsta. Nu puteam scăpa, așa că i-am dat id ul vechi pe care oricum nu-l mai folosesc. Dar din nou soarta. A apărut din senin și pentru că anturajul nu era cel mai potrivit, am început să vorbim. Și am tot vorbit... Și ne-am întâlnit și azi și mâine... Și totul a fost foarte fain. Acum? Păi... acum e vară și e cald.

Cam atât despre prietenii ciudate.Ar mai fi câteva, dar nu la fel de importante ca astea 3. Așa că... vă las acum.