Zi hotărâtoare


Astăzi mi-am tăiat codiţa. Da, am renunţaţ la acel rest din părul meu lung la care am ţinut destul de mult. Cei mai mulţi cred că am renunţat la părul lung şi am adoptat o tunsoare mai extremă pentru că am simţit nevoia unei schimbări. Nu! Nu asta m-a determinat. Motivul a fost altul, dar deocamdată nu sunt pregătită să vorbesc despre asta. Şi pentru că am fost nevoită să renunţ la părul lung, mi-am spus că ar fi interesant atât pentru mine, cât şi pentru alţii să fac şi alte schimbări. Aşa că mi-am vopsit părul roşu, apoi roz ciclam, apoi iar roşu. Mi-am făcut codiţa în zeci de modele cu aţă colorată şi chiar mi+am pus şi un pierce în limbă. Am renunţat repede la el. Nu mă caracteriza.
Azi am hotărât că este vremea să-mi asum faptele, alegerile pe care le fac în viaţă. Nu vreau să mă mai ascund în spatele unei naivităţi şi imaturităţi înadins voite. Nu! Sunt aşa cum sunt. Mă iubesc aşa cum sunt şi mă accept aşa cum sunt. Ştiu cât valorez. Nu mă supraestimez şi nici nu mă subevaluez. Ştiu ce vreau şi o să-mi urmez calea. Poate sunt mai greoaie în a pune în practică ceea ce îmi propun. Dar vă garantez că veţi auzi de mine peste ceva vreme... Altfel decât aţi auzit până acum.
Codiţa a pus capăt unei anumite perioade din viaţa mea. Acum începe o alta, mult mai frumoasă!

Un film genial

Să nu crezi

să nu crezi în ceea ce pare credibil, ci doar în ceea ce crezi tu!
eu cred că nu există el, ci doar holograme ale dorinţelor noastre arzătoare.
D'Artagnan este doar un personaj imaginar care are mult farmec şi ştie să mintă frumos.
mai presus de tăceri adevărul primează.
de ce să plâng când pot să aştept să-mi crească părul?
de ce să mă mir de ce s-a întâmplat când lucrurile se vor întâmpla mereu?

Acasă

M-am întors acasă, însă mi s-a recomandat încă o săptămână de repaus la domiciliu. Mă simt mult mai bine şi, cu adevărat, abia aştept să-mi treacă toate durerile astea. Vreau să pot râde din nou cu poftă! (nu pot pentru că atunci când râd mă doare operaţia). Vreau să umblu, vreau să mă plimb... Of...
În rest, vreau să-i mulţumesc lui Dani pentru timpul pe care l-a petrecut la urgenţe cu mine.
¤lui Cosmin mulţumiri speciale pentru încurajări, pentru griji, pentru tot... chiar şi pentru micile răutăţi care mă făceau să zâmbesc.
¤iar lui Alex puţine mulţumiri pentru faptul că m-a convins să merg la medic şi pentru că mi-a dat toate detaliile despre operaţie şi tot ceea ce include ea.
Îi sunt recunoscătoare mamei, care este cea mai bună mamă din lume şi doamnei diriginte, un fel de mamă mai mică, iar pentru Jojo... "Te pupă cole!" :))

....

Mâine e ziua cea mare

O piatră la fiere de 5 mm şi un apendice mă săcâiau de ceva vreme, iar eu n-am dat importanţă. Aşa că mâine mă aşteaptă un doctor simpatic care mă va taia. Nu mult, doar doi cm pentru a-mi rezolva apendicita acută. Şi apoi... după ce-mi revin, adică în câteva săptămâni, mă va secţiona alt doctor simpatic, care îmi va scoate pietricica aceea preţioasă (dacă a luat naştere în mine, chiar trebuie să fie preţioasă!!!). În rest, mă mai sâcâie şi alte boli, dar nu-s chiar atât de urgente.

Să nu uit... În seara asta am corectat o grămadă de texte pentru viitoarea revistă a universităţii... Cu dezamăgire am descoperit că mulţi nu au ce căuta... acolo unde ei caută ceva... Şi cu bucurie am descoperit şi o tipă care scrie fenomenal. Bravo ei!

Să vă gândiţi din când în când la mine şi să stiţi că nu crăp! Încă... :D

De două ori studentă

Sunt studentă! Din nou! Am ales să urmez două facultăți concomitent la un joc de noroc al destinului, dar chiar și așa, sunt hotărâtă să merg până la capăt!

De data aceasta am ales Iașiul. Nu am plecat de acasă cu idei preconcepute despre cum ar trebui să-mi fie studenția în Iași, ci am preferat să dau piept cu noul și necunoscutul din dorința de a-mi face șederea aici o experiență plăcută presărată cu aromă de inedit.

Studenția mea se împarte între Universitea ”Apollonia”, Universitatea ”Al. I. Cuza”, nopți pierdute prin localuri studențești și nopți albe învățând pentru examene. Bineînțeles că aș putea aștepta mai multe de la această nouă studenție, dar nu mă grăbesc. Îmi place tot ce este nou, așa cum de două luni de când mă aflu în Iași mâncarea mamei îmi place mai mult.

În prima săptămână în centrul universitar am simțit că mă sufoc. ”E prea mare! E prea mult praf și prea mulți oameni! Vreau acasă!”, mi-am zis de zeci de ori în gând. Dar spre surprinderea mea am avut sentimentul acesta până la prima ieșire târzie în oraș. Apoi am văzut totul cu alți ochi. Copoul nu mi s-a mai părut greu de urcat atunci când am descoperit scurtăturile, iar colegii sunt în fiecare zi tot mai simpatici, mai ales când îmi oferă cursurile la care nu mă prezint sau atunci când mă sună să mă întrebe dacă mai vin.

Tot în Iași, în categoria ”de-ale studenției” încadrez și împărțitul apartamentului cu alte patru fete necunoscute și incompatibile firii mele boeme. Totul s-a rezolvat prin șantaj. ”Nu vă place de mine? Foarte bine! Nici mie de voi, așa că mă voi muta!”. De atunci viața îmi este mai frumoasă.

Sunt de două ori studentă și vreau să mă bucur de studenție de două ori mai mult ca alții, iar Iașiul îmi oferă multe oportunități. Voi face față? Vedem peste un an sau doi.

It's all about me. . .

Da! Este adevărat şi valabil ce am spus.

In oglinda




"Afla", mi-ai spus cu infatuare. Si am aflat ca eu merit cel mai mult pe lumea asta.

Soarele astazi m-a amarat. De ce? Pentru ca cerul este atat de senin incat eu nu il mai vad. Da :) Stiu... e din cauza ca nu mai port ochelarii... Ce pot sa fac daca un cret mi i-a furat?

Berea nu mi s-a parut buna, iar vinul era amar. Din cauza lui m-a usturat stomacul.

In oglinda ma vedeam o ea, isterica, iar pe tine... pe tine nu te vedeam. Nu mai erai el, erai un altul inca fermecat de ea.

"Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti."

Poate pentru ca eu iubesc doar iubirea si indragosteala si nu ma pot dedica cu adevarat nici unui barbat. Traiesc pentru a simti iubirea si indragosteala. Si cand ma doare, o iau de la inceput.

Eu cu cine votez?




:X

sunt cu capu-n nooooooooooooooooooooooooooooooorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiii :)))))))))))))))))))))))

Barbut

Mi-am jucat iubirea la zaruri. Iar eu hotărăsc dacă voi câștiga sau nu. Îmi pun o mie de întrebări și nu regret nimic. Nu mă simt vinovată și totuși stau pe gânduri.

De ce?

Diminețile îmi sunt mai frumoase de când mă trezesc cu tine în gând...

Un suflet nu este egal cu un altul

Mă întreb dacă tu știi ce înseamnă un strugure pentru mine?
Nu știi? Este un întreg univers de sentimente...
Dar un strop?
Nici asta nu știi? Păi un strop este un amalgam de emoții și așteptări.

Sunt de nedeslușit... Și totuși noi ne iubim :)


Visul unei nopți de toamnă

De multe ori mi se face frig și atunci mă învelesc cu gânduri dinspre tine... Naști întrebări în mine și nu-mi oferi răspunsuri, dar le găsesc singură în lucruri mărunte și asta mă face mai fericită decât un măr. Frunzele arămii sunt picuri de ploaie în mintea mea. Iar fulgii de zăpadă sunt frunze, așa cum ghioceii vor fi zăpadă.
Visele sunt dezvăluiri ale viitorului mi-a spus cineva cândva și îmi place să cred asta. Așa că visul unei nopți de toamnă cu zăpadă, frunze și ploaie va fi real într-un anume timp creat în eprubeta imaginației vii. Cred asta și nu mai sunt visătoare. Și tu crezi asta, dar te vei feri să o recunoști pentru că principiile devin prejudecăți. Iar prejudecățile devin motive.
Dar toamna se va termina. Și din nou va fi frig. Mă vei lăsa să îngheț?

pababibum

De Floriana Jucan


Am fost a mea, a ta, a orisicui
Am fost a mortii si a nimanui.
De pe un tron de moarte ma cobor
A cui am fost? Am fost a tuturor.
M-am nascut femeie sau am fost si prunc?
Tatal meu cand m-am nascut, mi-a spus:
"As vrea sa te arunc!"
Si dupa ce o clipa mama mea m-a leganat,
Tata m-a furat si aruncat.
Viata n-a avut tarie
Sa-mi dea si mie o copilarie.
Durerea pe bratele-i ma tine
Suferinta a inceput cu mine.
Dimineata-n fiecare zi cand ma imbraca
Imi spune: "Azi sa fii saraca!"
Numai asta mi-a urat de cand ma stiu
Sa fiu copilul mort, dar in acelasi timp si viu.
O, Doamne, ce blesteme ispasesc,
De-n viata nicio fericire nu gasesc?
Eu tot mai cred ca ai si pt mine
O stea, si-o zi... ce te-au urmat pe Tine.
Daca-mi vei implini doar o dorinta cum imi spui,
Atuncea Doamne, vreau sa fiu a lui.
Imi spune ca-i e teama
Dar cand va fi tacut
Tu sa ma trimiti cu el in lut,
Un cavou sa faci pt amandoi
Ca lumea asta nu e pt noi.
Dar glasul Ratiunii in urechi imi suna:
"Voi niciodata n-o-ti fi impreuna.
Deci, te obisnuieste si traieste-ti chinul
Asa a vrut viata, asa a vrut destinul.
Si el te vrea si tu il vei iubi,
Dar el al tau vreodata nu va fi.
Dar sa mai stii ca dintre toate, pe tine te regreta
Ca toate sunt femei, dar numai tu poeta!
Si-ntr-un amurg de viata, uitand a mai vedea
Esti singura icoana la care s-o-nchina!"

linistea....


am visat ca si el ma iubeste. si eram fericita in vis. si a fost cel mai ciudat vis.
afara e caldut, cu toate ca eu imi doresc sa ninga cu fulgi mari si pufosi. nu sunt decat frunze ude si un strop de vant.
am stari pe care nu pot sa le deslusesc. sunt si trista, sunt si fericita. si mi-e foame, dar nu vreau sa mananc.
mi-e si dor, si nu mi-e dor. si m-am schimbat si nu m-am schimbat. si mai vreau si nu mai vreau!

"Am un singur loc in care imi place sa stau,
Am un singur loc in care privesc de la geam,
Am un singur loc in care
Sunt mai aproape de Soare
Mi-aprind o tigara si-ascult inceeet
Linistea…"

O sa traiesc o zi in plus!

Astazi e ziua mea... Nu multi si-au amintit, dar important este ca si-au amintit persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine! Va iubesc pe toti! Sunt fericita ca am implinit 21 de ani si trista ca nu mai am 17 :P