Vama....


Dupa ce ne-am scremut indelung... in sfarsit plecam... in Vama... Am hotarat aseara... si plecam in seara asta... Si sunt foarte fericita!

Intimitate in culori . . .




Vara asta m-a imbatat cu toate esentele necesare existentei mele. A fost o vara a experientelor, multe si cu rezultate neasteptate, o vara a evenimetelor hotaratoare pentru viata mea, dar si o vara monotona condimentata rareori cu escapade din cotidian... Ce-i drept, imi erau necesare mult mai multe, insa nu ma plang... Asa mi-am construit circumstantele...

Am o perioada de cand ma simt tot mai legata de camera mea... Nu stiu... pentru mine a devenit o entitate in care ma oglindesc foarte bine...

Camera mea este intimitate...

Extrem de mica, dar tare calduroasa si primitoare... Nu cred sa fi existat persoana care sa fi intrat in camera mea si sa nu se fi simtit bine. Totul este colorat, pentru ca mereu mi-am raportat viata la culori... fara culori nu ar mai fi Lorena.

Pe unul dintre pereti am desenat o floare. Asta s-a intamplat in perioada liceului, pe cand vroiam ceva ... altceva... Faptul ca nu am talent de nici o culoare la desen nu m-a impiedicat in nici un fel, asa ca floarea cam stalcita...

Masa are o invelitoare foarte veche dar foarte hippie si draga mie. Pe masa zac intr-o dezordine ordonata prea multe lucrusoare care vorbesc despre mine.
Scrierile mele nocturne, o colectie impresionanta de pixuri, stilouri si creioane, penare inflorate, zorzonele handmade, bratari ale prieteniei lucrate de mine, tigari, brichete, scrumiere, cana de cafea de la Gigi, veioza, cartile pe care le citesc, florile uscate de le el, biletele de dragoste... si mult prea multe altele...
Toate stau pe masuta mea!

In camera mea nu patrunde soarele, dar nici nu este nevoie. Am destul soare in suflet. Multa vreme am stat cu ferestrele goale, nu suportam nici o perdea. Acum, insa, am gasit una pe placul meu. Este viu colorata! La fel ca lenjeria de pe pat si covorul...

Am o mini-biblioteca in care am adunat cate carti am putut. Unele sunt cumparate de mama, altele de mine din anticariate si o parte sunt primite de la doamna diriginta. Pe un raft sta colectia mea de felicitari, pe un alt raft stau rulate doua picturi de-ale unui pretendent, dar si cea mai frumoasa poveste de dragoste.

Pe un alt perete sta o alta pictura ce poarta semnatura aceluiasi pretendent: C.R. Cel mai trist ... si cu ochi batrani...

Camera mea sunt Eu! In fiecare zi realizez ca n-ar fi putut sa arate altfel, pentru ca eu nu sunt altfel, ci sunt doar asa... Colorata, mica si prietenoasa. Mereu cu surprize si cu de toate si bune si rele.

Din camera mea se aude linistea, iar noaptea tarziu se aud greierii cantand si cainii latrand. In camera stau si citesc, ori scriu baliverne, ori rad si plang, ori ascult muzica la un laptop antic... ori stau si vorbesc cu peretii sau privesc tavanul... nu stiu ce voi face in Iasi fara intimitatea in culori...

7 zile

m-am hotarat ca de astazi sa scriu o data pe saptamana pe blog. de ce? nu stiu, insa uitandu-ma in calendar am constatat ca hazardul este tare jucaus. :)

monoton


daca as putea as ucide obisnuinta si monotonia in cel mai crud mod posibil... astea doua distrug orice iubire frumoasa. atunci cand te obisnuiesti cu un om, poti spune ca nu-l mai iubesti. fiecare zi in cuplu trebuie sa fie o experienta unica.

nu pot pricepe. cum poti sa reusesti sa stai langa o persoana care te plictiseste, cu care nu ai ce sa discuti, doar pentru ca iti este liniste si nu te certi cu ea decat rar? tare patetic mi se pare...

si cum poti sa preferi langa tine un om care nu-ti arata zilnic dragostea lui, dar care este numai cu tine... ? adica... e ok daca eu nu te iubesc... si stau doar langa tine... tu te-ai multumi cu asta pentru ca "macar sunt a ta"? ma indoiesc ca ti-ar ajunge sa ma stii a ta...

"nu stiu a iubi decat vesnic"...


Cum se grabeste toamna asta sa ne inunde! Ea nu stie ca noi n-o dorim inca? Ba din contra, vreau ca vara, pe care o asociem cu o lunga si placuta vacanta, sa staruiasca tot anul...

Ce noapte placuta... Si aerul rece cat bine mi-a facut. L-am respirat adanc si mi-a zdruncinat toate maruntaiele, dandu-mi o energie si o pofta de vorba pe care de multa vreme nu le-am avut. Noaptea asta mi se pare eterna... patronata de Fatum-ul care a fost de partea mea. Preaiubitul meu mi-a tinut hangul tarziu... pana la orele diminetii. Si ce frumos mi-a mai spus. Pe zi ce trece il iubesc tot mai mult si toti amantii mei imaginari palesc in fata lui. In ciuda faptului ca sunt artisti virtuosi pe care i-am ales pe capete... Ba chiar nu ma impresioneaza cu nimic talentul lor, cand am langa mine o fiinta atat de minunata care-mi stapaneste inima. Este ceva mai presus decat toate talentele pe care mi le-am inchipuit intotdeauna adunate intr-un singur om... un calator...

Traiesc o fericire care ma preumple in toate cotloanele fiintei mele marunte. Mi-e si frica sa ma infrupt din ea, sa nu mor otravita de atata fericire.

Am recitit pe nerasuflate "Elevul Dima dintr-a VII-a" de Mihail Drumes, o carte care ar trebui sa se inscrie in lecturile oricarui adolescent. M-a contrariat si dezamagit o chestiune. Cum se poate ca unii nici macar sa nu fi auzit de Mihail Drumes, daramite sa fi citit ceva de el, iar Nichita Stanescu sa fi citit doar "Elevul Dima..." de sapte ori? Cu adevarat minunatie mi se paru asta. M-a inflacarat tare mult lectura asta...

Din camera mea se aud atat de frumos cainii latrand in miez de noapte... Este atat de pestrit traiul la curte... in oraselul meu... Iar eu sunt prea locala... Se prea poate... Niciodata nu mi-am dorit traiul intr-un oras mare sau in afara... Ba chiar de cand ma stiu m-am visat in Radauti. Un orasel micut pe care-l dai gata in foarte putin timp, dupa parerea mea. Este micut... toti se cunosc intre ei, insa mereu cand am poposit pe acolo mi-a lasat placuta impresie a unui orasel curat, cald si primitor. Grozav sentiment! Din pacate, nu ma incearca si-n Botosani, cu toate ca-mi este din cale afara de drag.

Mi-am amintit de doamna mea diriginta. Si nu pot sa nu-mi exclam inca o data in suflet "Ce mult va iubesc!". Niciodata nu gasesc cuvinte mai potrivite sa-mi exprim recunostinta fata de ea. Se distingea atat de mult in multimea aceea de oameni... Este atat de frumoasa... Oare ce m-as fi facut fara dumneaei? Cine stie pe ce carari vrajmase apucam daca nu era doamna mea diriginta (caci asa va ramane pentru totdeauna in inima mea). Mereu mi-a stat la dispozitie cu un sfat, o vorba buna, o privire iubitoare si o mangaiere calda... Imi amintesc si o alta imprejurare... in care m-au podidit lacrimile admirand-o de la o oaresce distanta... Cu adevarat se remarca si intr-o mare de oameni prin finete, modestie, eleganta... si o noblete cum rar am intalnit la oamenii din ziua de astazi... Eu asa o vad... ca o zana buna a adolescentei mele agitate si cu reminescente tarzii in ceea ce ar trebui sa fie viata adevarata...

Mereu am refuzat sa ma maturizez, iar acelasi lucru il fac si acum! Ba mai mult... imi fagaduiesc mie ca am sa raman toata viata un copil zburdalnic.

Este tarziu... Se vede treaba ca lui Mos Ene nu-i convine scrierea mea nocturna, ba chiar matinala de acum... Sare ca nebunu' sa-mi inchida pleoapele grele... Nu-i de saga cu el...

Maine sau astazi, am sa trec totul pe blog, intocmai. Ca de pe maculator pe "caietul de curat", ca-n clasele mici. N-am mai scris de mult timp cu stiloul si remarc ca mi s-a stalcit scrisul. Adevarat! N-am nici o pozitie adecvata scrisului... Maine... e o zi... Frumoasa vreau sa fie!

10 August 2009, 04:15

Am facut intocmai... :) Am trecut totul pe blog....

:))))


oi fi si copchilita... nu ma deranjeaza diminutivul folosit de tine in sens peiorativ... ba chiar sunt mandra si de copilaria pe care o port in mine... si stii de ce anume ma mai simt eu mandra? ca nu ma ascund dupa degete... si asa cum sunt eu buna/rea sau buna/nebuna... copchila sau matura femeie sau scorpie... asa ma stiu si persoanele din jurul meu... pe cand tu... te ascunzi in spatele anonimatului... si arunci cu sageti... ceea ce mi se pare chiar injositor... daca as fi in locul tau... asta ar fi grija mea principala... nu fericirea altora sau frumusetea alteia... ;)

:) ca sa vezi...


"Scorpia din aceasta carte este o femeie puternica, are identitate proprie perfect conturata si se simte confortabil in pielea ei. Este o femeie care isi impune in termeni clari si categorici ce accepta si ce nu accepta. Este o femeie care se va retrage fara ezitare la cea mai mica manifestare de lipsa de respect, atitudine care in ochii unui barbat inseamna un plus de atractie, si in niciun caz un minus. Aceasta este femeia cu care viseaza sa se insoare el."

Copilaria e plina de soare!





Pentru ca in fiecare dintre noi exista un suflet de copil, pentru ca toti copiii sunt frumosi, pentru ca imi plac foarte mult copiii si pentru ca eu insami sunt un copil!

nostalgie

Pentru ca saream ca mingile de ping pong, pentru ca eram noi, pentru ca eram frumoase si fericite... pentru ca nimeni nu ar fi putut sa fie ca noi :)

orgolii...


am ramas de prea multe ori cand ar fi trebuit sa plec... de ce as ramane si acum?

Inger decazut


aseara am visat ca eram un inger... si intr-un acces de furie am renuntat la aripi...


***
Imi cresc cuvinte pe buze
udate de sarutarile tale
Le port spre tine
si tu-mi torni iubire
peste rani.
Ne scriem legenda in inimi
sa ramana
Nemuritoare
peste veacuri.
Dragostea noastra
vesnica nascatoare de imnuri
cutremura zarile necuprinse
Nici ele nu pot ramane
Nepasatoare,
la picioarele noastre.


***
Sunt vesnic treaza
in fata Strainului
ce-mi strecoara in suflet
otrava dulce.

Imi scutur de pe gene
nelinistile de piatra.

Palide stele
imi daruiesc Linistea
cea de toate veciile.

Minunile lumii
sunt complicii
Durerii mele.

Tabiet



Ma bucur ca astazi am putut sa-mi respect tabietul intocmai. Ieri am avut o zi foarte grea din cauza faptului ca frate-miu mi-a perturbat obiceiul.

Ma trezesc dimineata si, extrem de somnoroasa, ma indrept spre bucatarie, unde ma asteapta pe masa cafeaua gata facuta. Miscarile mi-au intrat in reflex, asa ca... iau cana in mana, ma frec la un ochi, ma uit in jur poate gasesc un biscut si ma indrept spre camera de zi. Cel mai probabil mama si tata stau inca in pat si isi beau si ei cafeaua si completeaza integrame. Ma gandesc ca inca se iubesc, mai ales cand observ cate un pup dat pe ascuns, nu de alta, dar e rusine pentru ca sunt copiii prin preajma. Sunt adorabili... Ma pun in fata calculatorului... si pierd vremea ascultand cate o muzica si citind ba un ziar, ba un blog. Tin sa precizez ca dimineata ascult doar muzica noua. Caut ce nu am ascultat niciodata in viata mea, nici macar nu am auzit. Si asa incepe o zi.

Ieri... s-a intamplat ceva ce mi-a dat ziua peste cap. Urasc ca cineva sa-mi bea din cafea si mai ales din cana MEA. Ma trezesc, ma duc in bucatarie, iar cafeaua era pe jumatate... mi-o bause frate-miu... M-am gandit eu... ca nu-i a buna... Cand ma duc in camera... Frate-miu in fata calculatorului... NUUUUUUUUU!!!!!!! Pana la urma m-am calmat si am apelat la un santaj... dar... tot mi-a ramas un strop de indispozitie...


Zburator cu negre plete....


Sa vezi si sa nu crezi...
Ma trezesc dimineata si constat ca m-a vizitat un zburator.... Surprinzator!
Oare cate nopti nedormite am avut gandindu-ma cum sa fac sa caut o anume persoana...? Oare pe cate parti nu m-am intors si nu m-am zvargolit de ganduri si dileme? Este ciudat si uneori frustrant sa-ti dai seama ca lucrurile sunt, de fapt, foarte simple in esenta lor...

Este cald si a plouat... As fi vrut sa ies la o plimbare prin ploaie... Un el.... era atat de sexi plimbandu-se prin ploaie... As fi iesit doar cu gandul ca as putea sa-l intalnesc pe strazile spalate de ploaie...

Zburator cu negre plete... Vin' la noapte... de ma fura...

sclerozatul meu :)


El este cana mea cu cafea... nici prea calda si nici prea rece... Si pe el il iubesc...

prietena mea racoroasa



Ea este oaza mea de liniste. Cand nu stiu ce sa fac alerg la ea. O iubesc... mult...