te iubesc pentru că...

  • ești slab, naiv și uneori copil
  • mă vrăjești și crezi că-ți merge
  • îmi crezi gogomăniile și mă înveți despre mine
  • mă ierți de fiecare dată când greșesc
  • accepți să-ți răspund obraznic că nu am să mă schimb
  • mă faci să mă simt frumoasă chiar și în cea mai oribilă zi
  • mă faci să mă simt dorită
  • îmi spui că îmi stă bine părul dimineața
  • știi să faci cea mai bună cafea
  • când îmi gătești ești sexi
  • ești un golan, dar mereu te întorci la mine
  • faci pe-a durul, dar îți văd în ochi îndrăgosteala
  • îmi spui cele mai trăsnite lucruri fără nici o jenă
  • îți uiți tricourile la mine
  • te simți acasă în patul meu
  • cu mine te vindeci de altele
  • îmi faci coliere și brățări
  • vrei să învățăm franceză
  • recunoști că ești un bou și chiar îți pare rău
  • ești sincer și-mi spui tot ce faci
  • te prefaci că nu-ți pasă că ți-am scris poezii
  • m-ai făcut să-mi rup unghiile în perete
  • crezi în ozn-uri și teorii ale conspirației
  • îmi spui secrete
  • îmi lauzi mâncarea
  • mă alini când sunt tristă
  • nu mă suporți plângând
  • știi să renunți la mine exact atunci când trebuie
  • mă inspiri
  • îmi spui că am sâni frumoși
  • mă inviți la cafea
  • îmi spui că ți-am rămas în gând
  • îmi dai mesaje surprinzătoare în timpul nopții
  • îmi spui bună dimineața
  • ți-e dor de mine, dar eviți să-mi spui
  • îmi dai piese drăguțe
  • îți place alunița mea 
  • exiști în mine
  • ştii să mă tachinezi frumos
  • mă faci să mă îndrăgostesc de tine mereu
  • vii să mă vezi de fiecare dată când te chem
  • eşti discret şi misterios
  • nu mă minţi
  • mă minţi şi ai impresia că te cred
  • ai barbă
  • eşti incredibil de sexi bărbierit
  • îmi aduci flori fără motiv
  • mi-ai dăruit cele mai drăguţe cadouri
  • ştii să mă alinţi şi eşti atât de enervant
  • îmi scrii poezii
  • piesa aia o cânţi numai pentru mine
  • mă consideri fantastică
  • sunt cea căreia îi dai mesaje înainte să adormi 
  • mă simt în siguranţă cu tine
  •  
     
va continua ....

păzeşte-mă noaptea


stelele spânzurate la colţuri de străzi s-au stins
să-ţi pasc respiraţia obosită de temeri nespuse

în noaptea asta fii paznicul meu
cerul e sincer cu noi
şi-ţi plouă în cafea sentimente

an de an copitele mi s-au rănit
călcând adevărul
mituri cu prieteni

iar acum beţivii ne văd împreună
cum sărutăm căni a vindecare

în noaptea asta fii paznicul meu
ca în prima dimineaţă
când aveam atâtea să ne spunem
nu am stăpân
acum
fii al meu
să te duc în spate spre toamnă

astupă-mi botul cu vise de ducă
să nu mai plângă cerul la margine de anotimp

noaptea asta fii paznicul meu
şi curăţă-mi fânul de întâmplări

Ca după ploaie...

Când eşti între patru pereţi şi toate uşile şi ferestrele ţi s-au închis şi simţi că nu mai ai cale de scăpare, închide-ţi ochii, deschide-ţi inima şi mintea, apoi aruncă-te ca-ntr-o gaură neagră. Surprinzător cum găseşti soluţii şi rezolvări pentru toate. 

Sau vin ele la tine. 

Spuneam duminică noapte că abia aştept să treacă timpul ăsta care doare. Ştiam că tu nu mă vei ajuta şi că nu vei ezita să mă loveşti mai mult decât ai făcut-o până acum. Dar nu m-am lăsat pierdută. Eu cred în Cineva, iar El nu mă lasă singură. 

Şi mi-am lăsat durerea să se risipească în cuvinte, uneori în lacrimi, am plimbat-o pe toate străzile oraşului şi am lăsat-o să se rătăcească, mi-am ascuns urmele, să nu mă găsească cel puţin până data viitoare când din preaplinul inimii mele va trebui să vărs. 

Aminteşte-ţi cât de fericită eram! Cea mai! Dar am adunat atât de multă fericire în mine încât nu mai încăpea viitorul. Acum am înţeles de ce a trebuit să se întâmple aşa. Trebuia să fac loc altor bucurii. 
Şi ele au început să apară timid. 
Întâi vorbe frumoase spuse din suflet care m-au făcut să vreau să merg înainte, cu inima sus! 
Apoi un cântec care m-a făcut să zâmbesc de se uitau oamenii chiorâş la mine.



O plimbare lungă prin ploaie cu cea care m-a învăţat că zâmbind necazului îl voi ucide.
O colecţie de replici care nu dau greş niciodată :D

Şi ca ziua să fie întreagă: s-a ţinut de cuvânt, m-a sunat şi a venit exact în momentul în care aveam mai multă nevoie de el. M-am trezit şi am fost atât de fericită. Şi am râs şi ne-am băut cafeaua împreună în parc, din cănile mele faine.

Şi septembrie e aproape. Şi ca totul să fie perfect. A început să plouă exact când am vrut eu! Şi zâmbesc şi acum şi nu mai sunt tristă. Pentru că Cineva acolo sus mă iubeşte!

nesfârşitul - un alt anotimp

au venit furtunile să spele păcatele noastre nefăcute. e o altă toamnă pe care am chemat-o în fiecare noapte de când ţi-ai mutat căldura trupului spre nord. 

nu spui nimic, dar gândurile tale îmi sparg timpanele, atât de aproape de tine mă simt. atât de inexistent îmi eşti, atât de străveziu, te-am oprit înainte de sfârşit într-o aşteptare continuă. tu ştii. nu spui nimic, îmi eşti ca o fereastră acum, nici în inimă, dar nici afară. 

 te scriu ca la început, sincer şi naiv. tu taci şi nu mai ai farmecul misterului. îţi rătăceşti existenţa printre alte chipuri acum, mie îmi vii doar în vis. şi îţi aperi secretele cu tăceri. 

e mai rece acum şi-mi amintesc de mare. visam să ne trezească mirosul cafelei proaspăt făcută şi aerul sărat. soarele să ne sărute generos, iar ochii noştri să recunoască în celălalt fericirea. tu vrei timp să se aştearnă între noi şi să uităm. dar totuşi pe ce criterii uităm? de ce ne amintim unele, iar altele nu? de ce uităm? de ce să uităm? 

toamna asta e un nesfârşit al iubirii noastre. număr depărtările dintre noi, iubirea asta e încă flămândă de viaţă.


Aşteptare... Aşteptări...

Până acum m-am izolat în mirajul cuvintelor care tac, în iluzia unei existenţe care ar putea fi minunată de una singură. M-am înarmat cu zâmbete şi soare şi un fals optimism. Nu mi-am permis să-mi amintesc nimic bun şi nimic rău, nu mi-am dat voie să sufăr, să vărs lacrimi, am fost în stare de imponderabilitate.
Şi nu am avut nevoie de mult pentru ca toate să vină înspre mine, să mă inunde, să mă copleşească. Doar vocea ta şi o noapte... în care mi-am văzut inima zvâcnind şi iubind de la început până la sfârşit. O noapte în care am conştientizat greşeli, o noapte în care am iertat timpul.


Mi-ai spus să nu caut altceva pentru că voi rămâne cu aşteptarea. Nu am căutat altceva sau mai bine zis pe altcineva. Te-am acceptat aşa cum a ştiut mai bine o fată imperfectă să o facă şi te-am iubit nemărginit, în cuvinte simple şi pline de înţelesuri, frumoase şi mai puţin frumoase. Am avut zile magice şi nopţi de magie, am avut zile pline de furie, de plictiseala tăcerii, zile pline de cuvinte goale, dar dincolo de tot amalgamul ăsta de sentimente, am avut o iubire care ne-a ţinut împreună, dar de care nu am ştiut să ne îngrijim.

Ne-am înstrăinat treptat, unul spre nord, altul spre sud, unul urlând, altul fiind mut, aruncând cuvinte şi lăsând în urmă răni nevindecabile. O ştii şi tu, o ştiu şi eu. Cu ce m-am ales? Ironic. Cu aşteptarea.

Nu mi-am dorit nimic mai mult decât să reuşim să fim doi iubindu-se imperfect, dar magic, acceptându-se, modelându-se unul pe celălalt cu blândeţe. Doi care trăiesc iubirea aceea pentru care o lume întreagă ne va privi cu admiraţie şi invidie, aşa cum ne-am promis.

Am greşit. Din teama de a nu-mi repeta alte greşeli şi, nici măcar o clipă, mintea mea nu a conceput că aş putea face altele noi.

Nu mai ştiu nimic acum. Sunt străină de toate. Nu mă mai cunosc, pe tine nu te recunosc. Liniştea şi aşteptarea asta mută dor până în momentul de început.


Despre iubire, libertate şi alţi demoni

"Nu trebuie să luptăm pentru a fi liberi. Absenţa luptei înseamnă libertate." Chogyam Trungpa

O relaţie liberă, fără constrângeri şi compromisuri sună minunat în teorie, însă regulile există pentru a crea echilibru, chiar şi într-un cuplu. Sună a clişeu când spunem că suntem oameni diferiţi, dar acesta este un adevăr. Şi este aberant să avem pretenţia ca oamenii să se încadreze în tiparele noastre individuale. De aceea avem nevoie de reguli, de compromisuri. Iar într-o relaţie, avem nevoie, mai ales, de încredere, comunicare şi sinceritate. Dar până aici, totul sună utopic. Atât de rare sunt astăzi relaţiile care funcţionează după principiile astea, încât mi-e greu să cred că mai există.


Balzac spunea în Istoria celor treisprezece: „de ce refuzi să crezi în Dumnezeu, când e imposibil să crezi în oameni” şi dreptate avea.
Suntem crescuţi şi educaţi pentru o societate bolnavă. Suntem oameni bolnavi într-o societate bolnavă cu toate sistemele şchiopătând. Învăţăm de mici să ne furăm căciula, învăţăm să minţim, să trişăm şi să furăm, învăţăm să desconsiderăm valorile şi să credem în nimic. Nu mai avem Dumnezeu, iar dacă îl avem refuzăm să credem în El. Suntem construiţi să avem relaţii bolnave, să nu mai credem în iubire, să nu mai credem în cel de lângă noi. Şi ajungem în ipostaza în care suntem doar nişte maşinării incapabile să ia atitudine, incapabile să aleagă, fără putere pentru a schimba ceva. Şi ne conformăm, ne complacem în ape tulburi şi călduţe, eventual, le mai tulburăm şi noi un pic.


"Fiecare om e o formă de încăpăţânare, adică o idee." C. Noica

M-am încăpăţânat atât de tare şi din păcate, am pierdut. M-am încăpăţânat să-mi dovedesc şi să dovedesc că am dreptate şi într-un final am avut. Ceea ce nu am luat eu în calcul este faptul că atunci când te încăpăţânezi în felul ăsta, energiile universului lucrează împreună cu tine, chiar dacă finalitatea nu e tocmai una bună. Îmi pare rău cumva. Dar nu-mi rămâne de făcut decât să-mi învăţ lecţia, mai devreme sau mai târziu. Îmi este foarte clar că situaţia m-a depăşit pentru că nu am vrut să o depăşesc eu, iar acum nu are nici un rost să mă plâng.


"Gelozia este doar o formă a imaginaţiei terorizate care transformă în certitudine cea mai mică bănuială." Pascal Bruckner

Îmi recunosc boala. Nu voi putea să scap de gelozie, posesivitate şi paranoia până în momentul în care chiar îmi voi dori să mă vindec. Din păcate, am distrus multe iubiri aşa şi mi-am distrus şi mie fericirea. 
Închei tot cu nişte citate din Bruckner, pentru că altceva mai inspirat nu am în cap.


"Fidelitatea faţă de o persoană este un preţ prea scump plătit ca să nu fie compensată printr-o excitaţie egală: fiinţa căreia i se adresează o preferinţă exclusivistă are sarcina zdrobitoare de a-i înlocui pe toţi bărbaţii, pe toate femeile pe care prezenţa sa îi exclude. Sarcină imposibilă: nimeni nu este atât de divers şi multiplu precum e lumea."

"Astăzi, iubirile noastre mor de saţietate înainte chiar de a fi cunoscut foamea."

albastru marin


noaptea pândeşte păcatul femeii
lângă herghelii ce-i pasc laptele gurii
ea se îneacă în curgere de vise
cu ochi albastru marin

nu te-am mai sunat
să-ţi amintesc clipocitul lunii pe câmpia arsă
de unde femeia trimitea scrisori lui dumnezeu

ţine-ţi venele deschise
cândva mă voi plimba pe acolo

îmblânzitorul de cai


cu mintea înnoptată şi cu gâtul uscat de un chip ceţos
ţi-ai abandonat libertatea într-un pântece blond

fânul îţi miroase a iapă
şi toate potecile tale duc la ea
îşi ondulează spinarea pistruiată
şi-ţi ţine fericirea în lanţuri
ca pe-un trofeu

acum te crezi îmblânzitor de cai
aminteşte-ţi că eu sunt o scorpie