***

Voci prafuite de atatea cuvinte
se sting ca lumanarile pe timpanele mele
Am asurzit de atatea dureri adunate
si urlate in mine
Ma intreb cine sunt
si raspunsul e in ceata gandurilor
Oamenii sunt atat de si atat de...
Nici becurile nu se mai aprind
Nici iarna nu mai pleaca
Iar eu ma inchid intre patru pereti
pe care ii inchid intre patru pereti
Sunt grei si imi atarna pe umeri
si asa invat contorsionismul

In viata trebuie sa jonglezi.

Dez-Intoxicare

O aruncare de zaruri si...
Omul s-a nascut in miez de intuneric.
13 i-a fost mama.
Am auzit ca nu toti se nasc sub stele norocoase,
dar asta nu l-a impiedicat sa creasca.
Dupa un timp a fost revolutie. morti. raniti. disperare strigata.
evadare.
Si corpul lui a vrut independenta, iar mintea libertate.
Asa a inceput sa bea! Cu o doamna generoasa la brat,
pe care Viata o chema si-un campari sec.
a dat de gust amar.
Acum gandul sta si-i fumeaza sufletul. face cerculete... se amuza...
de plictiseala...
Omul, ca un copil, sta si se mira: "Am o identitate democrata!"
Pana si visele-i halucineaza de la atata hasis...
"Suntem balonaseeeee...!" Poc! Poc! Timpul le-a-nghitit.
Mai pe seara, Omul e batran
imbracat in zdrente de ganduri si vise ucise de vicii.

Uneori... e prea tarziu cand ajungi la dezintoxicare.

Fata sucita caut prieteni

Pentru ca am realizat ca prietenii mei isi vor lua zborul cat de curand de prin Iasi, m-am hotarat sa-mi caut noi prieteni care sa ma suporte.
CV-urile se depun pana cand vreau eu :)

gata...

gata distracția. astăzi se întorc colegele de apartament, așa că voi fi nevoită să mă întorc la o viață plicticoasă. mnah... dacă trebuie trebuie. așadar, îmi voi savura ultima cafea de una singură... și voi asculta muzica mea cu volumul cât vreau eu de tare. aaa... și bună dimineața! :)

Dragă jurnal

M-am revăzut cu Lavinia, după trei ani de când am terminat liceul. Arată foarte bine. A fost o întâlnire ciudată... M-am regăsit aceeași Lorena miserupistă din liceu, iar ea... aceeași. Nu am înțeles faza cu ”ai grijă cu blogul ăla, ce scrii acolo, mai degrabă ai scrie o poezie...” și alte câteva replici de genul acesta. Chiar nu am înțeles... Într-un fel... m-am bucurat că am revăzut-o, într-un fel nu. Mă amuz... vroia să purtăm discuții relevante și ne-banale... Ce poate fi relevant după trei ani de când nu ne mai cunoaștem?
În altă ordine de idei, a fost o seară faină, iar cozonacul e fenomenal :)

 Eu, Jojo și Lavinia, clasa a 10-a, pe vremea când ne jucam de-a surorile.

Din interior

Movi mi-a pasat o leapşă :) Aşadar mă supun şi vă mărturisesc că:
*cel mai de preţ lucru: este amintirea! Amintirile se adună şi nimeni nu ţi le poate fura.
* când sunt supărată: îmi sun prietenii: Jojo, George şi diriga
* Mi-am petrecut cea mai frumoasă vacanţă: la mare, anul trecut, împreună cu fratele şi iubitul meu, şi o droaie de copii năuci
*când vreau să mă relaxez: ies la o plimbare, la cumpărături prin sh-uri sau fac o baie fierbinte
*alt loc unde aş trăi: nu mă imaginez în altă parte, cu toate că simt că încă nu mi-am găsit locul
*cea mai fericită am fost/sunt: la aniversarea de 19 ani, când am avut aproape de mine o gaşcă de oameni dragi
*nu spun nu propunerii: de a ajuta pe cineva 
*mă feresc: de oameni aiurea
*am emoţii când: trebuie să vorbesc în faţa unui public
*Regret că nu am făcut: :)) regret că n-am bătut-o măr pe Andreea, una dintre colegele de apartament, cea mai crizată şi mai nesuferită dintre toate (nah, că am spus-o!)
*Nu aş renunţa niciodată la: mine şi la nebunia mea
*cel/cea mai bun/a prieten: Jojo, George şi diriga
* mă enervez: foarte repede şi îmi trece la fel de repede
* o zi perfectă: este aceea în care nu sunt stresată.

Pasez leapşa Andreei (A.D), Ştefan (Steven Deamon) şi atât :))

Prieten e acela . . .


Prieten e acela care mă sună să mă întrebe "Ce faci, broască?"
Prieten e acela care îmi spune "Fată, eşti nebună"
Prieten e acela care mă întreabă "Cum mai eşti?"
Prieten e acela care îmi spune că totul va fi bine
Prieten e acela care îmi trimite mesaj şi-mi spune că mă îmbrăţişează.
Prieten e acela care-şi face timp o oră pe săptămână să vină să mă vadă.
Prieten e acela care-mi spune să rezist

Şi lista asta de lucruri mărunte ar putea continua, dar mă rezum la a spune doar că EI SUNT PRIETENII MEI.
Şi îi iubesc şi mă îngrozeşte gândul că timpul trece!

Să zâmbim!

Cele 5 secrete ale unei femei fericite 1) Este important sa gasesti un barbat care sa imparta cu tine responsabilitatile si treburile din casa si sa aiba un serviciu foarte bun. 2) E important sa gasesti un barbat vesel, caruia ii place sa danseze, sa se plimbe si sa te faca sa razi. 3) E important sa gasesti un barbat tandru, de care poti depinde afectiv fara sa te subordoneze si, in plus, sa nu te minta. 4) E important sa gasesti un bun amant, care sa stie sa faca sex cu tine. 5) Este FOARTE, dar FOARTE IMPORTANT, ca acesti 4 barbati sa NU se cunoasca intre ei.

Întrebările sunt durerea mea


Este ciudat. Am început să scriu pe blogul ăsta doar din dorința de a publica undeva scriiturile mele (poezioare, proze scurte), iar acum realizez că l-am transformat într-un soi de jurnal. Un lucru care nu pot spune că îmi place, dar nici că-mi displace. Nu-mi explic nevoia de a mă adresa cuiva. Mă gândesc și la jurnalele pe care le țineam în copilărie și adolescență. Erau scrise pentru a fi citite, nicidecum nu erau ceva intim, doar al meu. Acum fac un lucru extrem. Mă expun, așa cum sunt, în fața tuturor, deși sunt o persoană sensibilă și foarte vulnerabilă. Asta mi se pare o contradicție amuzantă chiar.
Sunt singură acum în apartamentul pe care-l urăsc. Îi mulțumesc lui Alex că mi-a ținut companie vreo două ore, chiar dacă a fost virtual. Nu am chef de dormit, nu am chef de filme, baie am făcut, de mâncat, am mâncat. Mi-a mai rămas să scriu. De ce am renunțat la poezie, din nou? De ce Ștefan a putut să mă determine să aduc din nou cuvântul în viața mea, iar acum, l-am pierdut din nou? Am și răspuns. Pentru că nu mulți apreciază, nu mulți înțeleg. Bogdan era genul de persoană care mă inhiba. Nu a acceptat niciodată manifestările mele lirice. Îmi spune că ”am stări” sau că ”vorbesc din cărți, iar viața nu-i așa”. Tare mult mă întrista asta. Și totuși am stat cu el 3 ani? De ce?
Daniel apreciază ce fac, dar nu înțelege. Caută înțelesuri care nu sunt, ceea ce nu ar fi un lucru rău, dacă nu m-ar secătui cu întrebări, cu suspiciuni. Deși m-am străduit să-i explic că realitatea, uneori, chiar nu are treabă cu ceea ce scriu, el nu înțelege. El este pragmatic. Vrea înțelesuri concrete și, eventual, care să-și găsească un corespondent în realitate. Sunt sigură că dacă va citi aceste rânduri îmi va spune că vrea să ne despărțim, pentru că el nu vrea să fie un obstacol pentru mine, în nici un sens.
Și încă îmi doresc să scriu. Încă îmi doresc să pot să fug în lumea mea frumoasă, chiar dacă era mereu învăluită în fum de țigară și avea aromă de cafea nocturnă.
Îmi amintesc cu drag cum nu dormeam nopți întregi și scriam cu disperare. Storceam fiecare strop de durere din mine și... Doamne! cât de frumoasă era durerea mea, cât de dulce, cât de mult îmi plăcea... Acum, oricâtă durere aș aduna, îmi pun doar întrebări. Doar asta mă macină. întrebările...
Atât...

Problema e la mine

Sunt o ființă prea dificilă și prea sucită ca să pot avea o relație, de orice gen ar fi ea, normală. Abia acum pot să o recunosc. Da. Nu e vinovată mama pentru că eu am făcut nu știu ce, nu e vinovat Dani că eu mă simt nu știu cum, nu e vinovată Andreea că eu sunt o persoană rece. Pur și simplu, m-am schimbat de-a lungul timpului încât am ajuns într-un punct în care să nu mă pot recunoaște. Prima fază a fost negarea, apoi am aruncat vina asupra altora, dar nu e așa. O foarte mare parte din vină o port eu și numai eu.
Am citit adineauri câteva rânduri și respectiva persoană avea dreptate. Eu sunt de vină.

Lăsând problemele mele deoparte. Mi-aș dori foarte mult să pot organiza campania ”le s do it Romania!” la nivel de Botoșani. Dacă sunteți interesați lăsați-mi un mesaj. Eu deja m-am apucat de recrutări. E adevărat că toți spun da. Dar eu știu foarte bine că doar unul din zece oameni care au spus da este cu adevărat interesat și chiar va face ceva. Așadar, eu vă aștept oricum.

Leapșă muzicală

Andreea mi-a pasat o leapsă, pe care am primit-o cu întârziere. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată :) (trebuia să spun și eu asta, o aud prea des). Așadar trebuie să ”alfabetizez” muzica.
Anathema
Ăia
Beirut
Cranberries
Damien Rice
El Negro
Franz Ferdinand
Gathering
HIM
Ingrid Michaelson
Jason Mraz
Killers
LSD
Moloko
Negramaro
Offspring
Paolo Nutini
Raf
Sandi Thom

Ștefan Hrușcă :)
Thievery Corporation
Țapinarii
U2
Vița de Vie

Weezer
Xzibit
Yes
Zdob și Zdub

Leapșa merge mai departe la Andrei
George și Matei.

Let’s do it Romania! - se cauta voluntari

Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă ca mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă asta nu înseamnă că ei nu erau acolo.

Ce-ar fi să schimbăm foaia? Ce-ar fi să ne notăm în calendar o dată importantă pentru fiecare dintre noi: aceea în care sute de mii de români au spus Stop! şi şi-au curăţat ţara de PET-uri, pungi şi hârtii lăsate de alţii, purtate de vânt şi apă în cele mai frumoase locuri din Romania? Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândim din ziua următoare că avem o ţară curată lună, că merităm în Cartea Recordurilor, că am scris istorie, că am acţionat împreuna măcar pentru o zi!

Copiii tăi te vor întreba dacă ai fost şi tu unul dintre voluntarii "Let's Do It Romania!". O să-i spui că da, că ai fost unul dintre cei care au schimbat într-o singură zi felul în care arată o ţară, sau că era ceva interesant la TV şi ai stat acasă? Nu rata şansa de a-ţi schimba ţara!



Sursa: www.letsdoitromania.ro


Despre campanie am aflat de pe blogul lui Movi.