Oare?


Mâine anul se-nnoieşte!


M-am trezit la ora 8 pentru a avea parte de o ultimă cafea alături de George pe anul acesta. Şi trebuie să recunosc, am emoţii. Astăzi va lua sfârşit unul dintre anii cei mai grei pentru mine, pentru că anul acesta am făcut cele mai multe schimbări. Primele schimbări care au fost sesizate de toată lumea sunt cele fizice. Astfel de la păr lung am ajuns la păr scurt, apoi extrem de scurt, apoi mediu, iar culorile au tot variat de la roşcat la mai roşcat, la roşu, roz ciclam, vişiniu, ca acum să fiu brunetă.
Schimbările au coincis şi cu decizii importante pe care le-am luat pentru mine, însă sunt convinsă că anul care va veni va fi unul şi mai greu. Alte gânduri le las pentru mai târziu, presupun ca George s-a pornit deja.

E Crăciun!

Am revenit la gânduri mai bune. E Crăciun şi am în suflet multe persoane dragi. Şi îmi mai doresc un singur lucru pentru fericire, dar mă mulţumesc şi cu ce am.
Doamna dirigintă arăta ca o zeiţă hippie cu părul lăsat pe umeri şi îmbrăcată în verde. E cea mai frumoasă!
George este un sensibil ascuns într-un scorţos în care se chinuieşte să creadă. E un fraier!
Jojo mă iubeşte! eu ştiu! eu ştiu! eu ştiu! E mai mare şi ea!
Andrei a mai crescut un pic :). Mi se pare că a rămas la fel de simpatic.
Dani are nevoie de mult mai multe decât îi pot oferi eu... Mă iubeşte prea mult pentru cât aş merita.
Bunica e ca o mamă.
Frate-miu e un scump.
E Crăciun, zăpada se topeşte, uneori plouă.... Dar e linişte şi pace... Aveam nevoie de linişte atât de mult!
Şi te iubesc :)


Şi în amintirea serii care a trecut :)

Cu Moş Ajunul...

E ajun de Crăciun. Încă mai am trebuşoare de făcut... Nu mai simt sărbătorile, nu îmi mai plac. Am crescut prea mult...
Am ieşit aseară cu George... Îmi face plăcere să ies cu el... Şi dacă în anii trecuţi umblam brambura toată seara de ajun, anul ăsta am hotărât să ne întâlnim numai noi, cei de toate zilele şi evenimentele :)[eu, George, Jojo, Andrei, Dan şi care o mai vrea să vină, e binevenit, care nu, tot aia]. Şi vom merge să o colindăm doar pe doamna dirigintă. Mi-e foarte dor de ea!
Sunt tristă, sunt deprimată şi cred că pentru prima dată în viaţa mea îmi doresc să mă îmbăt de Crăciun, până uit de mine. Şi de Revelion... la fel...

În altă ordine de idei... n-am chef să vă fac urări specifice... Mi se par doar bla bla bla-uri.

Mi-e frică de singurătate

E una dintre temerile mele cele mai mari. Mi-e frică să fiu singură şi vreau să nu-mi mai fie! Mi-e frică şi să vorbesc despre asta. Mi-e frică să nu fiu slabă, vulnerabilă. Mi-e frică şi nu vreau să-mi mai fie! Mi-e frică să iau hotărâri care ar putea să-mi aducă singurătate. Mi-e frică şi vreau să nu-mi mai fie!

Te-am visat azi-noapte in vis :)

De câteva zile nu contenesc să-mi pun zeci de mii de întrebări legate de un anume fapt din viaţa mea. Şi mă foiesc şi-mi dau singură răspunsuri. Şi plâng şi uneori nu dorm. Şi azi-noapte am visat o grămadă de ciudăţenii. Şi vă jur, nu sunt fană Justin Timberlake! Dar toată noaptea mi-a răsunat în capăţână "Cry me a river". Acuma ce-o însemna, habar n-am... Dar m-am trezit un pic speriată. Aşa că... :)

Fluturii au murit din cauza frigului!


Sunt înnebunită după fluturaşi, dar azi-noapte în vis i-am omorât pe toţi. Întâi i-am lăsat să congeleze în frig, apoi i-am spart cu ciocanul. Pe toţi! Nu a mai rămas nici unul. Aşa că, s-a terminat tot! Nu am vărsat nici o lacrimă, nu mi-a fost milă, ba chiar am fost o insensibilă, iar în fond, chiar mă bucur că am trecut peste fluturi. Începeau să fie enervanţi.

Fiţi şi voi spiriduşii Moşului!




M-am implicat într-o campanie de suflet în prag de Crăciun. Am ales să fiu o spiriduşă permanentă a Moşului în perioada vacanţei pentru a-l ajuta pe Matei. Aici veţi găsi povestea lui, o poveste care m-a emoţionat.
Vă îndemn şi pe voi să intraţi în această poveste cu spiriduşi şi-un Moş Crăciun. Ce puteţi face? Puteţi veni la Cinema UNIREA. Ce se întâmplă acolo? Într-un cadru specific Sărbătorilor puteţi să imortalizaţi clipa în care deveniţi spiriduş, deoarece o echipă de profesionişti lucrează de zor pentru a-l ajuta pe Matei. Aşadar puteţi avea parte de fotografii speciale, pe care le veţi putea cumpăra dacă vă plac, în felul acesta ajutându-i pe părinţii lui Matei să-i ofere un strop de bucurie în plus.
Aici veţi găsi mai multe fotografii realizate de ajutoarele Moşului :) şi veţi vedea cât de fericiţi sunt micuţii în postura de spiriduşi. Nu ezitaţi să vă luaţi copiii, fraţii, nepoţii, verişorii de mânuţă şi să-i transformaţi în spiriduşi. Ai trecut de vârsta mică, dar vrei să fii şi tu spiriduş, ajutându-l pe Matei? Nici o problemă! Te pozăm şi pe tine! Tu vino la Cinema UNIREA!
Mai multe detalii veţi găsi la adresa de e-mail: fotocraciun@yahoo.com şi pe blogul http://fotocraciun.blogspot.com.
Vă aşteptăm cu drag!

Vreau la Jojo!

În viaţa mea sunt situaţii când vreau la mama, situaţii când vreau la doamna dirigintă, situaţii când vreau la Gigi şi situaţii când vreau la Jojo.
Acum vreau la Jojo! Vreau să mă ţină ea în braţe şi vreau să aud de la ea că e vremea să mă maturizez şi eu. Vreau să-mi spună ea că nu mai am 17 ani şi că e vremea să nu mai sar ca o minge de ping pong. Vreau să mă asculte ea şi să-mi spună "fată, tu eşti nebună!". Vreau la Jojo! Vreau să-mi spună ea că toate or să treacă şi că o să văd eu ce fac... Vreau să-mi spună ea "dracule, aşa îţi trebe!". Vreau să-mi spună ea tot tot tot.

Dar ea nu-i lângă mine şi am doar o tonă de poze în care ne războim în zâmbete şi îmbrăţisări. Şi tare mult mi-aş dori să ştie că eu încă mai am nevoie de ea. Şi că o să mai am nevoie de ea mult timp de-acum încolo! Aaa... Şi că o iubesc!

Din seria... SĂ NE AMINTIM II

Nu ştiu câţi dintre voi aţi prins aceste desene animate. Eu le vizionam pe vremea când bunica nu avea televiziune prin cablu şi prindea două posturi: TVR şi încă un post rusesc, ăla pe şustache :)

THEN


NOW

Fericirea-i un lucru mărunt

După îndelungi aşteptări... aseară ne-am întâlnit pentru 5-10 minute, faţă în faţă. Nu ştiu ce anume te-a determinat să te opreşti în faţa casei mele şi să mă rogi să-mi scot căpăţâna pe geam, dar mă bucur enorm că ai făcut-o. Nu pot descrie bucuria ce mi-ai provocat... Nu te-am văzut niciodată atât de aproape şi nu ştiam că ai mâinile atât de reci...

Totuşi, nu reuşeşc să înţeleg... De ce ne-am contrazis în ceea ce priveşte halatul/paltonul sau în ceea ce priveşte grosimea stratului de zăpadă...??? Nu mai contează, important este că te-am văzut şi îţi spun... Este foarte sigur ce am afirmat până acum. :)

A venit, a venit iarna... :)

Mi-am deschis pleoapele somnoroase şi-am aruncat o geană de privire pe geam... Celule de gheaţă se jucau mânuite cu măiestrie de vânt. Acoperişul era acoperit de zăpadă, la fel şi curtea. E frig... Ştiu asta! Iar sub plapumă e atât de bine, încât nu m-aş mai da jos din pat. Soba e încă un pic călduţă, dar în cameră s-a răcit. Cu greu îmi fac curaj să ies de la călduţ. Îmi trag pe mine o pereche de blugi şi un pulover gros şi mare, încât mă face să mă simt de trei ani, îmbrăcată în puloverul mamei... mă încalţ cu ghetele... care şi ele îmi par atât de mari... şi mă mut sub altă plapumă.
Este o duminică leneşă cu zăpadă şi frig şi vreau să am doar trei ani, să mă pot plimba cu puiul meu de pernă de sub plapuma mamei sub plapuma bunicilor, unde era atât de bine.





Din seria... SĂ NE AMINTIM




Asta era piesa :)

dependentă


sunt o orgolioasă, dar în acelaşi timp recunosc că am devenit dependentă de tine. mi-am făcut curaj dimineaţă şi ţi-am dat un mesaj, cu toate că aseară ţi-am spus că nu mai vreau să-ţi vorbesc, să te caut. răspunsul tău a venit ca o ploaie de soare. şi nu ştiu de ce tind să cred că şi mesajul meu a însemnat la fel de mult pentru tine. acum m-ai sunat şi cu toate că am stat câteva secunde în dilemă, ţi-am răspuns. şi iată-mă, zâmbesc cu gura până la urechi :D


n-ai înţeles că inima nu are timp
ea nu aşteaptă clipele.
pentru inimă există un singur timp
este şi atât!
pe inimă o doare va fi şi ai răbdare!

n-ai înţeles că-n mine bate-o inimă
n-ai înţeles că pe mine mă doare
n-ai să-nţelegi...

inima ta ce spune?

(am scris aseară... după ultima noastră conversaţie)

punct .

6 decembrie - 1 ani şi 3 luni
punct .
ai spus "adio"
punct .
n-am spus nimic
punct .
promit că mă ţin de cuvânt
punct .

Şi o voi lua de la capăt!



Ioana,Madalin si Bogdan-Fara nume
Asculta mai multe audio Muzica


A fost o altă experienţă care mi-a animat viaţa şi care mi-a întărit credinţa că un zâmbet sau o îmbrăţişare valorează mai mult decât ne putem imagina. Reacţiile de genul "Chiar aveam nevoie de un zâmbet!" sau "Mi-ajunge şi zâmbetul tău de pe faţă ca să mă dezgheţ" mă determină să cred că într-o zi lumea chiar va fi mai bună. Oamenii au zâmbit, au glumit, s-au oprit şi ne-au întrebat despre ce este vorba, ne-au apreciat iniţiativa şi ne-au rugat să repetăm astfel de acţiuni. Aceste lucruri sunt mai mult decât îmbucurătoare. Am mai observat, cu tristeţe, că adulţii şi bătrânii reacţionează mai bine decât tinerii, adolescenţii. Acest lucru nu mi-l pot explica, dar poate în timp voi găsi un răspuns.
Fac parte din categoria visătorilor care cred că lumea se va salva şi se va schimba, poate ăsta a fost şi unul din motivele care m-a făcut să iau parte la campanie. Dacă în mai, la îmbrăţisări gratuite, am fost un pic reticentă, acum am luat parte cu mult entuziasm şi încredere.
Am fost 7 oameni care am împărţit zâmbete. Şi îmi pare foarte rău pentru aceia care s-au prezentat la ora stabilită în locul stabilit, dar nu au făcut nimic altceva decât să afişeze nişte rânjete şi au făcut pe-a observatorii, apoi s-au făcut nevăzuţi fără să anunţe măcar. Asta a fost dezamăgirea, unii nu pot trece peste norme, unii nu pot trece peste principii tâmpite şi peste prejudecăţi, însă noi să fim sănătoşi :D.
Am început împărţitul zâmbetelor pe la 14:15 şi am terminat aproape de ora 15:00. Toţi eram zgribuliţi de frig, dar zâmbetele ne-au rămas pe faţă. Ce-i drept, băieţii au fost un pic mai timizi, însă pe parcurs s-au dezgheţat şi chiar au făcut destule persoane să zâmbească.
Abia aştept următoarea campanie de genul acesta!

Un zâmbet pentru tine! Un zâmbet pentru fiecare!






Sâmbătă

Am avut o zi plină. Am împărţit zâmbete cu dărnicie, iar cu ocazia asta vreau să-i mulţumesc Andreei (A.D.) şi prietenei sale, tot Andreea, lui Dani şi restul băieţilor care au venit să mă ajute şi ale căror nume nu le cunosc :). Sunt mulţumită că 90% dintre oameni au reacţionat în mod pozitiv şi ne-au oferit şi ei zâmbete pline de căldură, iar pentru restul care nu au vrut să zâmbească... data viitoare n-o să scăpaţi!!! Pozele le primesc un pic mai târziu, aşa că abia mâine vă veţi putea delecta cu ele. Din punctul ăsta de vedere sunt foarte happy şi zâmbitoare :D:).

A fost o după amiază tensionată. La aceeaşi masă am stat 4 vulcani gata să explodăm. Cu toate astea... nu s-a vărsat nici un strop de lavă.

Cred că am răcit foarte tare pentru că de vreo trei ore de când sunt acasă mi-e frig încontinuu.

Mi-e dor de ... tine. :) te ştii tu care!


Dragul meu,

Inevitabil gândul meu se îndreaptă către tine în fiecare zi şi în fiecare seară. M-ai făcut să-mi doresc atât de mult să te întâlnesc încât asta visez... "eu asta pictez" :)

Ne apropie atât de mult o legătură ce nu poate fi definită, deşi de multe ori mă gândesc că amândoi fugim ca iepurii de lucrul ăsta şi ne complăcem în situaţia asta. E plăcut... Ştiu! E plăcut să vorbim cu orele câte-n lună şi în stele... E plăcut să fii ultima persoană a cărei voce o aud la finalul unei zile. Ai devenit pentru mine o sursă de energie şi nu ştiu dacă realizezi asta.

Ţi s-a descărcat telefonul şi nu am stare. Nu l-ai mai deschis şi ştiu că mâine, adică astăzi, vei avea o explicaţie plauzibilă pentru asta. Eu, totuşi, nu pot adormi... Nu mi-ai spus "noapte bună"...

Visez atât de mult întâlnirea cu tine... M-ai întrebat dacă sunt idealistă. Da! Acum sunt! Şi ştiu că nimic din ceea ce reprezintă fiinţa ta nu mă va dezamăgi. Nu ai cum să mă dezamăgeşti. Şi chiar aştept să mă iei în braţe când mă vezi. Am visat asta :). Număr zilele până când o să mă întorc în Iaşi şi mă rog ca mintea ta năstruşnică să nu mai găsească şi de data asta o scuză.
Aşteptarea e grea, iar ţigările mi s-au terminat.

Mă agită absenţa ta... iar la ora asta nu am cum să mă consum. Nu vreau să rup legătura cu tine. Era o situaţie ipotetică pe care mi-am imaginat-o exact în eventualitatea unei situaţii de genul acesta, în care înnebunesc pentru că nu pot vorbi cu tine.

Nu m-am ascuns niciodată de tine. Am fost sinceră mereu şi mă cunoşti mai bine decât alţii care petrec mult timp cu mine. Mă intuieşti, iar ăsta e un lucru mai mare decât îţi poţi imagina. Cu toate astea, mi-aş dori să poţi intui şi cât de important eşti pentru mine şi pentru existenţa mea.
Îţi scriu, ca şi cum ţi-aş vorbi şi încă o dată realizez că ai avut dreptate. Cuvintele noastre nu seacă. Îţi spun şi mereu mai am ceva de spus...

Lipseşti şi liniştea are glasul tău... Iar eu vorbesc cu liniştea. Realitatea mea s-a schimbat într-o zi în care m-am hotărât să nu am aşteptări... Am minţit! Aştept atât de multe...

Noapte bună, tu, Dulce...




Alejandro Sanz




Cu dedicaţie

:) :) :)