Let’s talk about. . .


Ce e val, ca valul trece…
Îmi plac bărbații care miros a Armani, orice parfum Armani, amestecat cu fum de țigară. Îmi plac bărbații care poartă Lacoste și pantofi din piele întoarsă. Îmi plac bărbații slabi, osoși, scheletici, anorexici. Îmi plac bărbații care știu cum să poarte ochelarii de soare. Îmi plac bărbații inteligenți și infatuați. Mda… și cu toate că îmi plac bărbații ăștia, nu am fost niciodată cu vreunul care să se fi apropiat măcar vag de tiparul meu (tipar – termen folosit din necesitate; de fapt, nu am tipare). Totuși, nimic nu mă oprește să-i admir când îi văd pe stradă, în vreun local, pe la facultate sau prin alte locuri. Acestea fiind scrise, trec la subiect. Am întâlnit un bărbat (băiat, tânăr, bla-bla) care se încadrează în „tipar”. Numai că așa cum l-am întâlnit, așa a și dispărut. Vorba unui coleg, a fost picătura într-un ocean.
Next!
A venit primăvara! N-are nici o relevanță pentru ceea ce urmează să mărturisesc, dar am simțit nevoia să o spun. Vorbeam ieri cu un coleg, oarecum evaziv, despre modelele pe care le urmăm. Eu sunt genul de persoană care refuză ideea unui model, însă sunt coonștientă că uneori, poate în mod involuntar, împrumut de la alții. Un lucru care, de altfel, mi se pare firesc. Și uite așa mi-am amintit cum, pe vremea când eram o puștoaică (mai puștoaică decât sunt acum, pentru că eu, oricum, voi rămâne puștoaică), admiram o tânără, un pic mai mare ca mine. Și o admiram cu o inocență greu de descris. Am idealizat-o. Mi se părea că e cea mai uau dintre cele uau. Și timpul a trecut și am ajuns să o cunosc pe tânără personal. E o persoană foarte faină, foarte luminoasă, dar nu așa cum mi-am imaginat-o, copilă fiind. Nu am trăit o dezamăgire. Doar am zâmbit și mi-am amintit.
Așa…
… abia acum intervine și primăvara. În ultimile zile am ascultat cu frenezie câteva piese. 1. Loredana Groza și Ion Caramitru – Bună seara, iubite, 2. Emilian Onciu – Să ne iubim pe țărmul Mării Negre, 3. Vasile Șeicaru – Antiprimăvara, 4. Ducu Berți – Pe cine și câte cărări. Făceam, ce făceam și tot la piesele astea ajungeam. Ce înseamnă? Habar n-am. (Mi se spune tot mai des că ascult muzică tristă, deprimantă… și eu nu cred asta.)
Dilema
De ce îmi plac persoanele extrem de slabe? Nu-mi găsesc nici o explicație. Și chiar simt o atracție atât față de băieții foarte slabi, cât și față de fetele foarte slabe. Dacă are cineva un răspuns, o explicație, ceva de genul… poate mă luminează.
Concluzie
Viața e mea e frumoasă! Și vremea e faină… :)

Eu și Tu și Noi








De ce nu ne-am născut în altă lume?
Tu mă iubești
eu te iubesc
Iar curcubeul nu ne-a legat niciodată.

De ce nu te-ai născut pentru alta?
Tu mă vezi în culori
eu te văd alb-negru
Dar ne ținem de mână.

De ce nu m-am născut a ta?
Tu mă ierți
eu păcătuiesc
Și împreună pășim în viață.

Nu m-am născut a ta
Nu te-ai născut pentru alta
Nu ne-am născut în altă lume
Dar te iubesc, dar mă iubești
iar eu și tu mereu vom fi noi.


J'aime le printemps!




E cald... E soare. E primăvară. Ești tu, sunt eu...

Să mergem!


În viață se întâmplă lucruri pe care nu reușești să ți le explici tot timpul, însă semnificațiile se arată pe parcurs și de aceea mă bazez pe principiul „nimic în viață nu e întâmplător”.
La început de an m-am trezit că am 21 de ani și mă regăseam mai confuză ca oricând. Am tot căzut și m-am ridicat și am privit încruntată în jurul meu. M-am ascuns în răutate și nu am realizat că tocmai asta mă face vulnerabilă. Dar am găsit-o pe Lorena și am luat-o de mână și acum am pornit împreună la drum. E bine să știu că nu mai sunt singură, cu toate că drumul e greu.

* * *

Mașinile dorm sub praful unei zile de primăvară
măturătorii lipesc stele pe asfalt,
iar luminile de la bucătării clipocesc a insomnii.
E din nou martie și se anunță o vară caniculară
cu astenii de sezon și-un tsunami.

Miroase a scrum și a nesomn
pixul alunecă obsesiv pe hârtie,
iar scaunele joacă șah trecut de miezul nopții.

Umbrele sunt mai frumoase privite din unghiuri diferite
iar zgomotul le schimbă forma.

Artiștii mint frumos, iar noaptea își plâng durerile... știu...
Apă nu e, căldură nu e, a mai rămas lumină
În întuneric.

Oamenii nu știu că dincolo de viața lor
viața are Viață!

Oamenii dorm și-n somn mizează totul la poker
O țigară și ... șah-mat!

Completarea lepșei :)

Leapșă culturală


1. Citatul tau preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu:  ”Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi şi nouă toate/ Ce e rău şi ce e bine/ Tu te-ntreabă şi socoate/ Nu spera şi nu ai teamă/  Ce e val ca valul trece/ De te-ndeamnă, de te cheamă/ Tu rămâi la toate rece” (Glossă)
2. Care sunt poetii tai preferati de nationalitate romana: Stănescu, Labiș, Barbu, Minulescu, Cărtărescu, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ana Blandiana, Nina Cassian, Alexandru Andrițoiu, Leonid Dimov, Radu Gyr, Ileana Mălăncioiu, Elena Farago :), și mulți alții. Nu am răbdare să îi trec pe toți în revistă.
3. Care sunt poetii tai preferati, straini: Catul și Ovidius, pentru că pe aceștia i-am studiat și i-am citit. Ar mai fi Rainer Maria Rilke, Francesco Petrarca, Edgar Allan Poe, Baudelaire, Verlaine, mi-a plăcut cât am citit din ei.
4. Poetii contemporani preferati:  o parte au fost încorporați la poeți români, dar mai adaug pe Matei Vișniec, Maria Baciu :), Mircea Dinescu
5. Scriitorii preferati: Marquez, Drumeș, Petronius, Balzac, Camus
6. Scriitorii contemporani preferati: Dan Sociu, Cărtărescu, Coelho
7. Ultima piesa de teatru vazuta: Love for all, o comedie savuroasă… Spectacol văzut acum o săptămână.
8. Ultimul spectacol de opereta vazut: spre rușinea mea, n-am fost niciodată la operetă.
9. Cartile preferate: verifică-mi profilul blogger
10. Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten: Nu știu dacă mi-aș dori un scriitor ca prieten, dar în mod sigur mi-ar fi plăcut să-l cunosc pe Marquez și din când în când să stăm la taclele.
11. Ce carte scrisa deja ti-ar fi placut sa fie scrisa de tine si de ce: una dintre cărțile lui Drumeș sau toate cărțile lui Drumeș, pentru că m-au fascinat, pentru că mi-au intrat la suflet, pentru că sunt complicate, pentru că m-am regăsit în fiecare și pentru că m-au făcut să nu mai simt timpul atunci când le-am citit. Mi-a plăcut mult ”Scrisoarea de dragoste”, mi-ar fi plăcut să fi născocit eu povestea Ghiocelei și a lui Ivar.

tu nu știi

tu nu știi cât de greu este să fiu câte o bucată pentru fiecare
tu nu știi cum e să mă simt mereu ne-întreg
tu nu știi cum e să aud ”am nevoie de mai mult din tine!” în fiecare zi, oră, minut...
nu știi... nu știi cum e să nu mă simt destulă pentru toți!
nu știi cum e să mă simt ne-Eu
nu știi!
știi doar că nu am destulă atenție și afecțiune
știi doar să spui cuvinte care nu-mi plac
știi doar să vezi ce nu fac eu.... dar ce fac?