sâmbata cu sâni frumoși


îmbată-mă să nu pot deschide
dimineața în ochi
ca un orb să rătăcesc deshidratată de dragoste
când fericirea se ascunde după ochelari
iar patului să-i rămână dovadă
trup ostenit de femeie

minte-mă
ascunde-ți tăcerea în carnea mea
să te nasc într-o noapte în care gerul
îmi scrie poezii pe geam

pe piele îmi infloresc amintiri de război
cu miros de bărbat

Între oasele voastre


M-am rătăcit printre cârlionți, plete și farmece de tot felul: umor și râs haotic, mâini frumoase, fine, aspre, voci care-mi rămân în minte, blândețe, mârlănie, atenție prea multă, uneori indiferență și iubire... Uneori prea multă iubire.

M-am pierdut în poezie și muzică, pictură și fotografie. Și m-aș mai pierde încă...

Și mă arăt așa cum sunt, de fiecare dată. Sinceră, naivă, Eu. Fără să-mi pese, fără să mă gândesc că oricare dintre voi m-ar putea judeca și ar putea să mă numească „încă o alta”.
L-am întrebat cândva care dintre femei a contat pentru El. Răspunsul a venit prea simplu: „Toate!”. M-a înfuriat, nu am înțeles... Acum înțeleg pentru că și voi ați contat, Fiecare.
Și mi-ați construit fericirea... de moment sau statornică. Am visat, apoi am lăcătuit vise. Am sperat, apoi m-am întors la realitate, dar cel mai important, am devenit conștientă de cine sunt.

Și trebuie să recunosc...
Între oasele voastre m-am născut.

un nume în buzunarul de la spate


mă ademeneşti ca pe-o virgină prima dată
cu poveşti defecte
naivă
le îndes în sticla de bere
şi te prefac într-o iubire de weekend
eşti ca orice alt nenorocit
te crezi dumnezeu pentru că ai una
împrăştiată în toate femeile

mai bine spune-mi despre buze şi lacăte
să te adun din greşeli a doua zi
să mă găsesc în fiecare os de evă amăgită
iar tu să mă rătăceşti
printre poveştile tale updatate sâmbăta

repetă-mă


mi-am uitat fluturii în stomacul tău
mi-ai dat la schimb un tricou
şi mi-ai spus să nu-ţi scriu versuri

cu lumina stinsă ne-am adunat în ape
înşelătoare calde curgătoare
ca împăcarea după o despărţire
însetându-ne de noi

te hrănesc cu vocale
îmi imprim dorurile în carnea ta
adânc
să nu mă uiţi
să mă trăieşti zi de zi
repetându-mă în tine
după ce pleci

cearşafurile te mai păstrează
şi mă încolăcesc sufocându-mă
cum gura ta mă sufocă marţea

noi
şi schimbul de fluturi nătângi
într-o continuă trăire
într-o continuă zbatere
între a fost este şi viitor

din valiză (poem cu păcate II)


fumez versete din biblie
și număr câte inimi am colecționat
în valiza de păcate
zâmbesc
ai luat resturile de oase din mine
să mă vindec în carnea altora
să pot mesteca iubirea ca pe un orbit
acum altul se adapă din mine
ca dintr-o curgere de voluptate
și-mi desenează alte contururi
în nopțile de marți și duminică
tu rămâi rătăcit
printre absint tequila și bere
părăsindu-mi patul pentru 20 de bani
și-un pod de fier
îmi ascund visele în tricoul lui
și mă trezesc fericită
poveștile se cuibăresc în cafele
și în ferestre de messenger
am greșit din nou
dar e destul loc în valiză