***

Voci prafuite de atatea cuvinte
se sting ca lumanarile pe timpanele mele
Am asurzit de atatea dureri adunate
si urlate in mine
Ma intreb cine sunt
si raspunsul e in ceata gandurilor
Oamenii sunt atat de si atat de...
Nici becurile nu se mai aprind
Nici iarna nu mai pleaca
Iar eu ma inchid intre patru pereti
pe care ii inchid intre patru pereti
Sunt grei si imi atarna pe umeri
si asa invat contorsionismul

In viata trebuie sa jonglezi.