Se afișează postările cu eticheta poesie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poesie. Afișați toate postările

tu crezi în ozn-uri?


am râs isteric
când m-ai chemat într-o dimineață
să căutăm în praf de stele
extratereștri.
nu credeam că poți să te pierzi
printre galaxii desenate.

apoi, mi-ai prins mâna
când rătăceai în noapte
căutând guri
care să-ți potolească dorința
fără să te alini.

mi-ai explicat în cești de cafea
cum stă cu fizica
și mi-ai spus să nu râd
de ceea ce nu știu.

acum când numărăm în beri
începuturi de prietenii
te întreb:
tu mai crezi în ozn-uri?

Iubite, uite, au înflorit castanii!


s-au aprins în suflet liniști în verde
ai simțit?
iubirea e strâmbă dacă o privești de după copaci
prin lentile neșterse.

curg din tine până la lună
mă scurg din lumină
și mă adun în planete
la picioarele unui zeu ce nu-i al meu.

Iubite, tu, pierde-mă cu fericiții
și nu-mi zâmbi în taine
primește-mi marginile-n tine
și plămădește-mă-n ecou.

Of, Iubite, uite, au înflorit castanii!
au curs în verde peste noi…
în taine ne-nfășoară luna
e altceva. e totul nou.

Haide!


Să ne despletim
Bucată cu bucată
În azi și mâine.

Să ne ancorăm
În nord
Fără să privim
Apusul.

Să ne chemăm
Și să ne ascundem
În palme.

Să trăim
În vise timide
Bucuria
Veșnică.

În timp nemărginit


Ne-am topit în vibrații de început
ale unor ființe care își găsesc refugiul în stele.
nu știam că voi rămâne cu luna stinsă.
timpul ne atârna greu pe umeri,
dar ne-am purtat pașii în dimineața unei șanse,
mestecând lacomi secrete.               
acolo s-a terminat ieri și a început totul.

Ne-am reparat singuri regretele
și ne-am îmbătat în cuvinte,
iar când plecam,
găseam ca odinioară,
singurătate.

Mi-ai șters amintirile de praf
și le-ai ordonat în sertare,
să-ți faci loc,
să-ți odihnești întoarcerea
pentru încă câteva mii de zile.

Te pierzi la pas
în căutarea eului,
mințindu-te că ești prea slab
și prea slab…
nu vezi cum te așteaptă
în jumătăți de oră?

Mă găsesc la umbra cuvintelor
rescriind aceeași poveste
în care am sfărâmat copilării.
nebunule de fericire,
învață-mă să uit
fără sfârșit, fără-nceput!


* * *

Mașinile dorm sub praful unei zile de primăvară
măturătorii lipesc stele pe asfalt,
iar luminile de la bucătării clipocesc a insomnii.
E din nou martie și se anunță o vară caniculară
cu astenii de sezon și-un tsunami.

Miroase a scrum și a nesomn
pixul alunecă obsesiv pe hârtie,
iar scaunele joacă șah trecut de miezul nopții.

Umbrele sunt mai frumoase privite din unghiuri diferite
iar zgomotul le schimbă forma.

Artiștii mint frumos, iar noaptea își plâng durerile... știu...
Apă nu e, căldură nu e, a mai rămas lumină
În întuneric.

Oamenii nu știu că dincolo de viața lor
viața are Viață!

Oamenii dorm și-n somn mizează totul la poker
O țigară și ... șah-mat!

De Floriana Jucan


Am fost a mea, a ta, a orisicui
Am fost a mortii si a nimanui.
De pe un tron de moarte ma cobor
A cui am fost? Am fost a tuturor.
M-am nascut femeie sau am fost si prunc?
Tatal meu cand m-am nascut, mi-a spus:
"As vrea sa te arunc!"
Si dupa ce o clipa mama mea m-a leganat,
Tata m-a furat si aruncat.
Viata n-a avut tarie
Sa-mi dea si mie o copilarie.
Durerea pe bratele-i ma tine
Suferinta a inceput cu mine.
Dimineata-n fiecare zi cand ma imbraca
Imi spune: "Azi sa fii saraca!"
Numai asta mi-a urat de cand ma stiu
Sa fiu copilul mort, dar in acelasi timp si viu.
O, Doamne, ce blesteme ispasesc,
De-n viata nicio fericire nu gasesc?
Eu tot mai cred ca ai si pt mine
O stea, si-o zi... ce te-au urmat pe Tine.
Daca-mi vei implini doar o dorinta cum imi spui,
Atuncea Doamne, vreau sa fiu a lui.
Imi spune ca-i e teama
Dar cand va fi tacut
Tu sa ma trimiti cu el in lut,
Un cavou sa faci pt amandoi
Ca lumea asta nu e pt noi.
Dar glasul Ratiunii in urechi imi suna:
"Voi niciodata n-o-ti fi impreuna.
Deci, te obisnuieste si traieste-ti chinul
Asa a vrut viata, asa a vrut destinul.
Si el te vrea si tu il vei iubi,
Dar el al tau vreodata nu va fi.
Dar sa mai stii ca dintre toate, pe tine te regreta
Ca toate sunt femei, dar numai tu poeta!
Si-ntr-un amurg de viata, uitand a mai vedea
Esti singura icoana la care s-o-nchina!"

Inger decazut


aseara am visat ca eram un inger... si intr-un acces de furie am renuntat la aripi...


***
Imi cresc cuvinte pe buze
udate de sarutarile tale
Le port spre tine
si tu-mi torni iubire
peste rani.
Ne scriem legenda in inimi
sa ramana
Nemuritoare
peste veacuri.
Dragostea noastra
vesnica nascatoare de imnuri
cutremura zarile necuprinse
Nici ele nu pot ramane
Nepasatoare,
la picioarele noastre.


***
Sunt vesnic treaza
in fata Strainului
ce-mi strecoara in suflet
otrava dulce.

Imi scutur de pe gene
nelinistile de piatra.

Palide stele
imi daruiesc Linistea
cea de toate veciile.

Minunile lumii
sunt complicii
Durerii mele.

Soapta Calatorului

Tacere nascand
hrana de fiecare noapte a
Poeziei...

Se-arata zorile

Noaptea nemachiata se-ascunde dupa sarma ghimpata a cimitirului.
Ziua ramane in pielea goala, impietrita, etalandu-si sanii lasati in cascade.
Isi privesc amandoua trupurile colorate in sens invers
Si-si mimeaza nebunia cu nervozitate. Nu pot sa se plimbe prin centru.
Era liniste. Se-auzea doar cantul cocosilor improvizat de gaini.
Au facut schimb de toale... si-au imprumutat si fardurile
... s-au sarutat tremurand si... Buna Dimineata!