mamă



iartă-mă
nu pot opri răul să-mi crească în pântec
şi am început să vomit cuvinte
iartă-mă că nu eşti mândră de mine şi că în fiecare zi realizez că sunt
neîntreagă
ştiu că-i vina mea
îmi lipsesc mâinile probabil le-am uitat prin vreun pat
o buză am lăsat-o tipului creţ să o pună la presat
o pleoapă mi s-a topit pe obraz la ultimul bocet
când îmi căutam paşii rătaciţi prin crâşme
iar inima o mamă inima mi-a rămas zidită în pieptul
soţului meu

sunt numai bucăţi mamă şi îţi cer iertare
căci tu m-ai născut întreagă

2 comentarii:

Andra Grozav spunea...

Superb!

Anonim spunea...

... si uite asa reusesti sa sensibilizezi si cel mai de piatra om. Superb!