iartă-mă
nu pot opri răul
să-mi crească în pântec
şi am început să
vomit cuvinte
iartă-mă că nu eşti
mândră de mine şi că în fiecare zi realizez că sunt
neîntreagă
ştiu că-i vina mea
îmi lipsesc mâinile
probabil le-am uitat prin vreun pat
o buză am lăsat-o
tipului creţ să o pună la presat
o pleoapă mi s-a
topit pe obraz la ultimul bocet
când îmi căutam
paşii rătaciţi prin crâşme
iar inima o mamă
inima mi-a rămas zidită în pieptul
soţului meu
sunt numai bucăţi
mamă şi îţi cer iertare
căci tu m-ai născut
întreagă
2 comentarii:
Superb!
... si uite asa reusesti sa sensibilizezi si cel mai de piatra om. Superb!
Trimiteți un comentariu