Dragă Anonimule,

M-am hotărât! Eşti băiat... :P Şi am şi trei variante A1, A2 sau B. Pe B. îl exclud pentru că nu cred că ar pierde el vremea citind blogul meu de aberaţii. De fapt, nici A1 sau A2 nu ar face lucrul ăsta. Eu, dacă nu aş fi Lorena, nu mi-aş pierde vremea citind blogul acesta. Alte bloguri da, dar nu pe acesta... Mie mi se pare că bat câmpii cu graţie în 85% dintre posturile mele. Şi să revin... Eşti unul dintre A-uri. Îmi este ciudă că nu reuşesc să vă disting... Mai degrabă aş tinde să cred că eşti A2... Mi se pare ciudat să mă adresez unui anonim... Dar o fac şi pe asta, de dragul artei :)
Nu mă simt destul de bună să pot fi numită, într-un fel sau altul, artistă... Ce fac eu... fac ocazional... Nu mai dedic atât de mult timp scrisului, de aceea spun eu că ceea ce fac iese din cercul restrâns al artei...
În fine... Închei postul ăsta... Nu ştiu de ce m-am apucat să mă adresez unui Anonim... Mi-ai atras atenţia pentru că ai fost printre puţinii care au lăsat comentarii... De obicei cei care mă citesc preferă să-mi spună în faţă sau pe messenger ce şi cum le-a plăcut sau le-a displăcut... Tu vrei să-ţi păstrezi ascunsă identitatea, presupun că din acestă cauză îmi laşi comentarii... Dar nu-mi displace...