ca-n bacovia... sau stanescu... sau alifantis...

asa ma simt toamna... doar ca peisajul citadin este cu mult mai diferit decat cel prezentat de simbolistul nostru in poemele sale. am observat, de asemenea, ca bacovia este preferatul a 80% dintre adolescenti, iar intr-o discutie pe care am purtat-o cu diriga am ajuns la concluzia ca bacovia este tatal curentului "emo". in acelasi timp ma simt si ca-n stanescu... "a venit, a venit toamna..." sau mai bine zi-s ca-n alifantis...
dar nu sunt deprimata. ba din contra... am un sentiment placut de iubire si de intimitate. rar mi se intampla sa am sentimentul asta de liniste.
acum trecand peste acest sentiment... inca visez la paltonul acela kaki :) m-as simti si mai bine imbracata cu el la o plimbare autumnala :P