Mă simțeam pierdută și mi-am căutat echilibrul în tot ceea ce apărea nou în viața mea. Și nu regret nici o clipă, pentru că ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai urâtă perioadă din viața mea a devenit cea mai frumoasă. Sunt o norocoasă, din nou. De ce? Pentru că am adunat într-un an atât de multe lucruri frumoase pe care nu mi le-am imaginat vreodată.
Cel mai frumos an din viața mea are miros de subsoluri pulsând a viață.
Un an care miroase a oameni noi, care m-au ajutat să cresc, să văd altfel viața, oameni care m-au ajutat să mă maturizez, să mă descopăr, să mă testez și să-mi caut limitele. Sunt atât de mulți cărora aș vrea să le mulțumesc.
Cel mai frumos an din viața mea miroase a castraveți murați. De ce? Pentru că tatăl meu pune cele mai bune murături, fără de care nu am fi reușit să o scoatem la capăt noapte de noapte.
Cel mai frumos an din viața mea are miros de detergent. Nu-știu-care detergent. Dar știu că așa miroase el, cel care m-a făcut să mă pierd și să mă regăsesc de atâtea ori. Cel care m-a înălțat și m-a izbit și care m-a determinat să țin cu dinții de mine, de Lorena.

0 comentarii: