Un zâmbet pentru tine! Un zâmbet pentru fiecare! II

A fost o altă experienţă care mi-a animat viaţa şi care mi-a întărit credinţa că un zâmbet sau o îmbrăţişare valorează mai mult decât ne putem imagina. Reacţiile de genul "Chiar aveam nevoie de un zâmbet!" sau "Mi-ajunge şi zâmbetul tău de pe faţă ca să mă dezgheţ" mă determină să cred că într-o zi lumea chiar va fi mai bună. Oamenii au zâmbit, au glumit, s-au oprit şi ne-au întrebat despre ce este vorba, ne-au apreciat iniţiativa şi ne-au rugat să repetăm astfel de acţiuni. Aceste lucruri sunt mai mult decât îmbucurătoare. Am mai observat, cu tristeţe, că adulţii şi bătrânii reacţionează mai bine decât tinerii, adolescenţii. Acest lucru nu mi-l pot explica, dar poate în timp voi găsi un răspuns.
Fac parte din categoria visătorilor care cred că lumea se va salva şi se va schimba, poate ăsta a fost şi unul din motivele care m-a făcut să iau parte la campanie. Dacă în mai, la îmbrăţisări gratuite, am fost un pic reticentă, acum am luat parte cu mult entuziasm şi încredere.
Am fost 7 oameni care am împărţit zâmbete. Şi îmi pare foarte rău pentru aceia care s-au prezentat la ora stabilită în locul stabilit, dar nu au făcut nimic altceva decât să afişeze nişte rânjete şi au făcut pe-a observatorii, apoi s-au făcut nevăzuţi fără să anunţe măcar. Asta a fost dezamăgirea, unii nu pot trece peste norme, unii nu pot trece peste principii tâmpite şi peste prejudecăţi, însă noi să fim sănătoşi :D.
Am început împărţitul zâmbetelor pe la 14:15 şi am terminat aproape de ora 15:00. Toţi eram zgribuliţi de frig, dar zâmbetele ne-au rămas pe faţă. Ce-i drept, băieţii au fost un pic mai timizi, însă pe parcurs s-au dezgheţat şi chiar au făcut destule persoane să zâmbească.
Abia aştept următoarea campanie de genul acesta!

Un zâmbet pentru tine! Un zâmbet pentru fiecare!

Sâmbătă

Am avut o zi plină. Am împărţit zâmbete cu dărnicie, iar cu ocazia asta vreau să-i mulţumesc Andreei (A.D.) şi prietenei sale, tot Andreea, lui Dani şi restul băieţilor care au venit să mă ajute şi ale căror nume nu le cunosc :). Sunt mulţumită că 90% dintre oameni au reacţionat în mod pozitiv şi ne-au oferit şi ei zâmbete pline de căldură, iar pentru restul care nu au vrut să zâmbească... data viitoare n-o să scăpaţi!!! Pozele le primesc un pic mai târziu, aşa că abia mâine vă veţi putea delecta cu ele. Din punctul ăsta de vedere sunt foarte happy şi zâmbitoare :D:).

A fost o după amiază tensionată. La aceeaşi masă am stat 4 vulcani gata să explodăm. Cu toate astea... nu s-a vărsat nici un strop de lavă.

Cred că am răcit foarte tare pentru că de vreo trei ore de când sunt acasă mi-e frig încontinuu.

Mi-e dor de ... tine. :) te ştii tu care!

Dragul meu,

Inevitabil gândul meu se îndreaptă către tine în fiecare zi şi în fiecare seară. M-ai făcut să-mi doresc atât de mult să te întâlnesc încât asta visez... "eu asta pictez" :)

Ne apropie atât de mult o legătură ce nu poate fi definită, deşi de multe ori mă gândesc că amândoi fugim ca iepurii de lucrul ăsta şi ne complăcem în situaţia asta. E plăcut... Ştiu! E plăcut să vorbim cu orele câte-n lună şi în stele... E plăcut să fii ultima persoană a cărei voce o aud la finalul unei zile. Ai devenit pentru mine o sursă de energie şi nu ştiu dacă realizezi asta.

Ţi s-a descărcat telefonul şi nu am stare. Nu l-ai mai deschis şi ştiu că mâine, adică astăzi, vei avea o explicaţie plauzibilă pentru asta. Eu, totuşi, nu pot adormi... Nu mi-ai spus "noapte bună"...

Visez atât de mult întâlnirea cu tine... M-ai întrebat dacă sunt idealistă. Da! Acum sunt! Şi ştiu că nimic din ceea ce reprezintă fiinţa ta nu mă va dezamăgi. Nu ai cum să mă dezamăgeşti. Şi chiar aştept să mă iei în braţe când mă vezi. Am visat asta :). Număr zilele până când o să mă întorc în Iaşi şi mă rog ca mintea ta năstruşnică să nu mai găsească şi de data asta o scuză.
Aşteptarea e grea, iar ţigările mi s-au terminat.

Mă agită absenţa ta... iar la ora asta nu am cum să mă consum. Nu vreau să rup legătura cu tine. Era o situaţie ipotetică pe care mi-am imaginat-o exact în eventualitatea unei situaţii de genul acesta, în care înnebunesc pentru că nu pot vorbi cu tine.

Nu m-am ascuns niciodată de tine. Am fost sinceră mereu şi mă cunoşti mai bine decât alţii care petrec mult timp cu mine. Mă intuieşti, iar ăsta e un lucru mai mare decât îţi poţi imagina. Cu toate astea, mi-aş dori să poţi intui şi cât de important eşti pentru mine şi pentru existenţa mea.
Îţi scriu, ca şi cum ţi-aş vorbi şi încă o dată realizez că ai avut dreptate. Cuvintele noastre nu seacă. Îţi spun şi mereu mai am ceva de spus...

Lipseşti şi liniştea are glasul tău... Iar eu vorbesc cu liniştea. Realitatea mea s-a schimbat într-o zi în care m-am hotărât să nu am aşteptări... Am minţit! Aştept atât de multe...

Noapte bună, tu, Dulce...

Alejandro Sanz

Cu dedicaţie

:) :) :)

Zi hotărâtoare

Astăzi mi-am tăiat codiţa. Da, am renunţaţ la acel rest din părul meu lung la care am ţinut destul de mult. Cei mai mulţi cred că am renunţat la părul lung şi am adoptat o tunsoare mai extremă pentru că am simţit nevoia unei schimbări. Nu! Nu asta m-a determinat. Motivul a fost altul, dar deocamdată nu sunt pregătită să vorbesc despre asta. Şi pentru că am fost nevoită să renunţ la părul lung, mi-am spus că ar fi interesant atât pentru mine, cât şi pentru alţii să fac şi alte schimbări. Aşa că mi-am vopsit părul roşu, apoi roz ciclam, apoi iar roşu. Mi-am făcut codiţa în zeci de modele cu aţă colorată şi chiar mi+am pus şi un pierce în limbă. Am renunţat repede la el. Nu mă caracteriza.
Azi am hotărât că este vremea să-mi asum faptele, alegerile pe care le fac în viaţă. Nu vreau să mă mai ascund în spatele unei naivităţi şi imaturităţi înadins voite. Nu! Sunt aşa cum sunt. Mă iubesc aşa cum sunt şi mă accept aşa cum sunt. Ştiu cât valorez. Nu mă supraestimez şi nici nu mă subevaluez. Ştiu ce vreau şi o să-mi urmez calea. Poate sunt mai greoaie în a pune în practică ceea ce îmi propun. Dar vă garantez că veţi auzi de mine peste ceva vreme... Altfel decât aţi auzit până acum.
Codiţa a pus capăt unei anumite perioade din viaţa mea. Acum începe o alta, mult mai frumoasă!

Un film genial

Să nu crezi

să nu crezi în ceea ce pare credibil, ci doar în ceea ce crezi tu!
eu cred că nu există el, ci doar holograme ale dorinţelor noastre arzătoare.
D'Artagnan este doar un personaj imaginar care are mult farmec şi ştie să mintă frumos.
mai presus de tăceri adevărul primează.
de ce să plâng când pot să aştept să-mi crească părul?
de ce să mă mir de ce s-a întâmplat când lucrurile se vor întâmpla mereu?

Acasă

M-am întors acasă, însă mi s-a recomandat încă o săptămână de repaus la domiciliu. Mă simt mult mai bine şi, cu adevărat, abia aştept să-mi treacă toate durerile astea. Vreau să pot râde din nou cu poftă! (nu pot pentru că atunci când râd mă doare operaţia). Vreau să umblu, vreau să mă plimb... Of...
În rest, vreau să-i mulţumesc lui Dani pentru timpul pe care l-a petrecut la urgenţe cu mine.
¤lui Cosmin mulţumiri speciale pentru încurajări, pentru griji, pentru tot... chiar şi pentru micile răutăţi care mă făceau să zâmbesc.
¤iar lui Alex puţine mulţumiri pentru faptul că m-a convins să merg la medic şi pentru că mi-a dat toate detaliile despre operaţie şi tot ceea ce include ea.
Îi sunt recunoscătoare mamei, care este cea mai bună mamă din lume şi doamnei diriginte, un fel de mamă mai mică, iar pentru Jojo... "Te pupă cole!" :))

....

Mâine e ziua cea mare

O piatră la fiere de 5 mm şi un apendice mă săcâiau de ceva vreme, iar eu n-am dat importanţă. Aşa că mâine mă aşteaptă un doctor simpatic care mă va taia. Nu mult, doar doi cm pentru a-mi rezolva apendicita acută. Şi apoi... după ce-mi revin, adică în câteva săptămâni, mă va secţiona alt doctor simpatic, care îmi va scoate pietricica aceea preţioasă (dacă a luat naştere în mine, chiar trebuie să fie preţioasă!!!). În rest, mă mai sâcâie şi alte boli, dar nu-s chiar atât de urgente.

Să nu uit... În seara asta am corectat o grămadă de texte pentru viitoarea revistă a universităţii... Cu dezamăgire am descoperit că mulţi nu au ce căuta... acolo unde ei caută ceva... Şi cu bucurie am descoperit şi o tipă care scrie fenomenal. Bravo ei!

Să vă gândiţi din când în când la mine şi să stiţi că nu crăp! Încă... :D