timpul pe care nu-l avem ne învaţă. Timpul şi Octavian Paler

lui C.

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
...
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
...
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
...
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
...
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
...
Am învăţat ca oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
...
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
...
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
...
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Şi pot vedea ceva total diferit
...
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te striga un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

păzeşte-mă noaptea

stelele spânzurate la colţuri de străzi s-au stins
să-ţi pasc respiraţia obosită de temeri nespuse

în noaptea asta fii paznicul meu
cerul e sincer cu noi
şi-ţi plouă în cafea sentimente

an de an copitele mi s-au rănit
călcând adevărul
mituri cu prieteni

iar acum beţivii ne văd împreună
cum sărutăm căni a vindecare

în noaptea asta fii paznicul meu
ca în prima dimineaţă
când aveam atâtea să ne spunem
nu am stăpân
acum
fii al meu
să te duc în spate spre toamnă

astupă-mi botul cu vise de ducă
să nu mai plângă cerul la margine de anotimp

noaptea asta fii paznicul meu
şi curăţă-mi fânul de întâmplări

Ca după ploaie...

Când eşti între patru pereţi şi toate uşile şi ferestrele ţi s-au închis şi simţi că nu mai ai cale de scăpare, închide-ţi ochii, deschide-ţi inima şi mintea, apoi aruncă-te ca-ntr-o gaură neagră. Surprinzător cum găseşti soluţii şi rezolvări pentru toate. 

Sau vin ele la tine. 

Spuneam duminică noapte că abia aştept să treacă timpul ăsta care doare. Ştiam că tu nu mă vei ajuta şi că nu vei ezita să mă loveşti mai mult decât ai făcut-o până acum. Dar nu m-am lăsat pierdută. Eu cred în Cineva, iar El nu mă lasă singură. 

Şi mi-am lăsat durerea să se risipească în cuvinte, uneori în lacrimi, am plimbat-o pe toate străzile oraşului şi am lăsat-o să se rătăcească, mi-am ascuns urmele, să nu mă găsească cel puţin până data viitoare când din preaplinul inimii mele va trebui să vărs. 

Aminteşte-ţi cât de fericită eram! Cea mai! Dar am adunat atât de multă fericire în mine încât nu mai încăpea viitorul. Acum am înţeles de ce a trebuit să se întâmple aşa. Trebuia să fac loc altor bucurii. 

Şi ele au început să apară timid. 

Întâi vorbe frumoase spuse din suflet care m-au făcut să vreau să merg înainte, cu inima sus! 

Apoi un cântec care m-a făcut să zâmbesc de se uitau oamenii chiorâş la mine.



O plimbare lungă prin ploaie cu cea care m-a învăţat că zâmbind necazului îl voi ucide.

O colecţie de replici care nu dau greş niciodată :D

Şi ca ziua să fie întreagă: s-a ţinut de cuvânt, m-a sunat şi a venit exact în momentul în care aveam mai multă nevoie de el. M-am trezit şi am fost atât de fericită. Şi am râs şi ne-am băut cafeaua împreună în parc, din cănile mele faine.

Şi septembrie e aproape. Şi ca totul să fie perfect. A început să plouă exact când am vrut eu! Şi zâmbesc şi acum şi nu mai sunt tristă. Pentru că Cineva acolo sus mă iubeşte!

Veșnic și pururi

să ne ascundem după monitoare

îngropând emoții în tastaturi,

căci mutăm lumile din loc

atunci când suntem față-n față.

e mai ușor să râzi și să plângi        

în semese-uri trimise când plouă

decât să ne udăm paltoanele

și-așa grele de atâtea secrete.

iar când zăpada va avea

din nou 10 centimentri

să ne regăsim aceeași noi

în fața casei verzi

căutând țumburuci pe cutii galbene.

să ne păstrăm imprevizibili

în continuă definire

ca niște copii prostuți,

când tot ce va rămâne

va fi un tu și-un eu

veșnic domniță idealistă

pururi tânăr derbedeu.

Fericirea-i un lucru mărunt

După îndelungi aşteptări... aseară ne-am întâlnit pentru 5-10 minute, faţă în faţă. Nu ştiu ce anume te-a determinat să te opreşti în faţa casei mele şi să mă rogi să-mi scot căpăţâna pe geam, dar mă bucur enorm că ai făcut-o. Nu pot descrie bucuria ce mi-ai provocat... Nu te-am văzut niciodată atât de aproape şi nu ştiam că ai mâinile atât de reci...

Totuşi, nu reuşeşc să înţeleg... De ce ne-am contrazis în ceea ce priveşte halatul/paltonul sau în ceea ce priveşte grosimea stratului de zăpadă...??? Nu mai contează, important este că te-am văzut şi îţi spun... Este foarte sigur ce am afirmat până acum. :)

dependentă

sunt o orgolioasă, dar în acelaşi timp recunosc că am devenit dependentă de tine. mi-am făcut curaj dimineaţă şi ţi-am dat un mesaj, cu toate că aseară ţi-am spus că nu mai vreau să-ţi vorbesc, să te caut. răspunsul tău a venit ca o ploaie de soare. şi nu ştiu de ce tind să cred că şi mesajul meu a însemnat la fel de mult pentru tine. acum m-ai sunat şi cu toate că am stat câteva secunde în dilemă, ţi-am răspuns. şi iată-mă, zâmbesc cu gura până la urechi :D


n-ai înţeles că inima nu are timp
ea nu aşteaptă clipele.
pentru inimă există un singur timp
este şi atât!
pe inimă o doare va fi şi ai răbdare!

n-ai înţeles că-n mine bate-o inimă
n-ai înţeles că pe mine mă doare
n-ai să-nţelegi...

inima ta ce spune?

(am scris aseară... după ultima noastră conversaţie)

Sâmbătă

Am avut o zi plină. Am împărţit zâmbete cu dărnicie, iar cu ocazia asta vreau să-i mulţumesc Andreei (A.D.) şi prietenei sale, tot Andreea, lui Dani şi restul băieţilor care au venit să mă ajute şi ale căror nume nu le cunosc :). Sunt mulţumită că 90% dintre oameni au reacţionat în mod pozitiv şi ne-au oferit şi ei zâmbete pline de căldură, iar pentru restul care nu au vrut să zâmbească... data viitoare n-o să scăpaţi!!! Pozele le primesc un pic mai târziu, aşa că abia mâine vă veţi putea delecta cu ele. Din punctul ăsta de vedere sunt foarte happy şi zâmbitoare :D:).

A fost o după amiază tensionată. La aceeaşi masă am stat 4 vulcani gata să explodăm. Cu toate astea... nu s-a vărsat nici un strop de lavă.

Cred că am răcit foarte tare pentru că de vreo trei ore de când sunt acasă mi-e frig încontinuu.

Mi-e dor de ... tine. :) te ştii tu care!

Dragul meu,

Inevitabil gândul meu se îndreaptă către tine în fiecare zi şi în fiecare seară. M-ai făcut să-mi doresc atât de mult să te întâlnesc încât asta visez... "eu asta pictez" :)

Ne apropie atât de mult o legătură ce nu poate fi definită, deşi de multe ori mă gândesc că amândoi fugim ca iepurii de lucrul ăsta şi ne complăcem în situaţia asta. E plăcut... Ştiu! E plăcut să vorbim cu orele câte-n lună şi în stele... E plăcut să fii ultima persoană a cărei voce o aud la finalul unei zile. Ai devenit pentru mine o sursă de energie şi nu ştiu dacă realizezi asta.

Ţi s-a descărcat telefonul şi nu am stare. Nu l-ai mai deschis şi ştiu că mâine, adică astăzi, vei avea o explicaţie plauzibilă pentru asta. Eu, totuşi, nu pot adormi... Nu mi-ai spus "noapte bună"...

Visez atât de mult întâlnirea cu tine... M-ai întrebat dacă sunt idealistă. Da! Acum sunt! Şi ştiu că nimic din ceea ce reprezintă fiinţa ta nu mă va dezamăgi. Nu ai cum să mă dezamăgeşti. Şi chiar aştept să mă iei în braţe când mă vezi. Am visat asta :). Număr zilele până când o să mă întorc în Iaşi şi mă rog ca mintea ta năstruşnică să nu mai găsească şi de data asta o scuză.
Aşteptarea e grea, iar ţigările mi s-au terminat.

Mă agită absenţa ta... iar la ora asta nu am cum să mă consum. Nu vreau să rup legătura cu tine. Era o situaţie ipotetică pe care mi-am imaginat-o exact în eventualitatea unei situaţii de genul acesta, în care înnebunesc pentru că nu pot vorbi cu tine.

Nu m-am ascuns niciodată de tine. Am fost sinceră mereu şi mă cunoşti mai bine decât alţii care petrec mult timp cu mine. Mă intuieşti, iar ăsta e un lucru mai mare decât îţi poţi imagina. Cu toate astea, mi-aş dori să poţi intui şi cât de important eşti pentru mine şi pentru existenţa mea.
Îţi scriu, ca şi cum ţi-aş vorbi şi încă o dată realizez că ai avut dreptate. Cuvintele noastre nu seacă. Îţi spun şi mereu mai am ceva de spus...

Lipseşti şi liniştea are glasul tău... Iar eu vorbesc cu liniştea. Realitatea mea s-a schimbat într-o zi în care m-am hotărât să nu am aşteptări... Am minţit! Aştept atât de multe...

Noapte bună, tu, Dulce...