Din interior

Movi mi-a pasat o leapşă :) Aşadar mă supun şi vă mărturisesc că:

*cel mai de preţ lucru: este amintirea! Amintirile se adună şi nimeni nu ţi le poate fura.
* când sunt supărată: îmi sun prietenii: Jojo, George şi diriga

* Mi-am petrecut cea mai frumoasă vacanţă: la mare, anul trecut, împreună cu fratele şi iubitul meu, şi o droaie de copii năuci
*când vreau să mă relaxez: ies la o plimbare, la cumpărături prin sh-uri sau fac o baie fierbinte
*alt loc unde aş trăi: nu mă imaginez în altă parte, cu toate că simt că încă nu mi-am găsit locul
*cea mai fericită am fost/sunt: la aniversarea de 19 ani, când am avut aproape de mine o gaşcă de oameni dragi
*nu spun nu propunerii: de a ajuta pe cineva 

*mă feresc: de oameni aiurea
*am emoţii când: trebuie să vorbesc în faţa unui public

*Regret că nu am făcut: :)) regret că n-am bătut-o măr pe Andreea, una dintre colegele de apartament, cea mai crizată şi mai nesuferită dintre toate (nah, că am spus-o!)
*Nu aş renunţa niciodată la: mine şi la nebunia mea
*cel/cea mai bun/a prieten: Jojo, George şi diriga
* mă enervez: foarte repede şi îmi trece la fel de repede
* o zi perfectă: este aceea în care nu sunt stresată.

Pasez leapşa Andreei (A.D), Ştefan (Steven Deamon) şi atât :))

Prieten e acela . . .

Prieten e acela care mă sună să mă întrebe "Ce faci, broască?"
Prieten e acela care îmi spune "Fată, eşti nebună"
Prieten e acela care mă întreabă "Cum mai eşti?"
Prieten e acela care îmi spune că totul va fi bine
Prieten e acela care îmi trimite mesaj şi-mi spune că mă îmbrăţişează.
Prieten e acela care-şi face timp o oră pe săptămână să vină să mă vadă.
Prieten e acela care-mi spune să rezist

Şi lista asta de lucruri mărunte ar putea continua, dar mă rezum la a spune doar că EI SUNT PRIETENII MEI.
Şi îi iubesc şi mă îngrozeşte gândul că timpul trece!

Să zâmbim!

Cele 5 secrete ale unei femei fericite 1) Este important sa gasesti un barbat care sa imparta cu tine responsabilitatile si treburile din casa si sa aiba un serviciu foarte bun. 2) E important sa gasesti un barbat vesel, caruia ii place sa danseze, sa se plimbe si sa te faca sa razi. 3) E important sa gasesti un barbat tandru, de care poti depinde afectiv fara sa te subordoneze si, in plus, sa nu te minta. 4) E important sa gasesti un bun amant, care sa stie sa faca sex cu tine. 5) Este FOARTE, dar FOARTE IMPORTANT, ca acesti 4 barbati sa NU se cunoasca intre ei.

Întrebările sunt durerea mea

Este ciudat. Am început să scriu pe blogul ăsta doar din dorința de a publica undeva scriiturile mele (poezioare, proze scurte), iar acum realizez că l-am transformat într-un soi de jurnal. Un lucru care nu pot spune că îmi place, dar nici că-mi displace. Nu-mi explic nevoia de a mă adresa cuiva. Mă gândesc și la jurnalele pe care le țineam în copilărie și adolescență. Erau scrise pentru a fi citite, nicidecum nu erau ceva intim, doar al meu. Acum fac un lucru extrem. Mă expun, așa cum sunt, în fața tuturor, deși sunt o persoană sensibilă și foarte vulnerabilă. Asta mi se pare o contradicție amuzantă chiar.
Sunt singură acum în apartamentul pe care-l urăsc. Îi mulțumesc lui Alex că mi-a ținut companie vreo două ore, chiar dacă a fost virtual. Nu am chef de dormit, nu am chef de filme, baie am făcut, de mâncat, am mâncat. Mi-a mai rămas să scriu. De ce am renunțat la poezie, din nou? De ce Ștefan a putut să mă determine să aduc din nou cuvântul în viața mea, iar acum, l-am pierdut din nou? Am și răspuns. Pentru că nu mulți apreciază, nu mulți înțeleg. Bogdan era genul de persoană care mă inhiba. Nu a acceptat niciodată manifestările mele lirice. Îmi spune că ”am stări” sau că ”vorbesc din cărți, iar viața nu-i așa”. Tare mult mă întrista asta. Și totuși am stat cu el 3 ani? De ce?
Daniel apreciază ce fac, dar nu înțelege. Caută înțelesuri care nu sunt, ceea ce nu ar fi un lucru rău, dacă nu m-ar secătui cu întrebări, cu suspiciuni. Deși m-am străduit să-i explic că realitatea, uneori, chiar nu are treabă cu ceea ce scriu, el nu înțelege. El este pragmatic. Vrea înțelesuri concrete și, eventual, care să-și găsească un corespondent în realitate. Sunt sigură că dacă va citi aceste rânduri îmi va spune că vrea să ne despărțim, pentru că el nu vrea să fie un obstacol pentru mine, în nici un sens.
Și încă îmi doresc să scriu. Încă îmi doresc să pot să fug în lumea mea frumoasă, chiar dacă era mereu învăluită în fum de țigară și avea aromă de cafea nocturnă.
Îmi amintesc cu drag cum nu dormeam nopți întregi și scriam cu disperare. Storceam fiecare strop de durere din mine și... Doamne! cât de frumoasă era durerea mea, cât de dulce, cât de mult îmi plăcea... Acum, oricâtă durere aș aduna, îmi pun doar întrebări. Doar asta mă macină. întrebările...
Atât...

Problema e la mine

Sunt o ființă prea dificilă și prea sucită ca să pot avea o relație, de orice gen ar fi ea, normală. Abia acum pot să o recunosc. Da. Nu e vinovată mama pentru că eu am făcut nu știu ce, nu e vinovat Dani că eu mă simt nu știu cum, nu e vinovată Andreea că eu sunt o persoană rece. Pur și simplu, m-am schimbat de-a lungul timpului încât am ajuns într-un punct în care să nu mă pot recunoaște. Prima fază a fost negarea, apoi am aruncat vina asupra altora, dar nu e așa. O foarte mare parte din vină o port eu și numai eu.
Am citit adineauri câteva rânduri și respectiva persoană avea dreptate. Eu sunt de vină.

Lăsând problemele mele deoparte. Mi-aș dori foarte mult să pot organiza campania ”le s do it Romania!” la nivel de Botoșani. Dacă sunteți interesați lăsați-mi un mesaj. Eu deja m-am apucat de recrutări. E adevărat că toți spun da. Dar eu știu foarte bine că doar unul din zece oameni care au spus da este cu adevărat interesat și chiar va face ceva. Așadar, eu vă aștept oricum.

Leapșă muzicală

Andreea mi-a pasat o leapsă, pe care am primit-o cu întârziere. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată :) (trebuia să spun și eu asta, o aud prea des). Așadar trebuie să ”alfabetizez” muzica.
Anathema
Ăia
Beirut
Cranberries
Damien Rice
El Negro
Franz Ferdinand
Gathering
HIM
Ingrid Michaelson
Jason Mraz
Killers
LSD
Moloko
Negramaro
Offspring
Paolo Nutini
Raf
Sandi Thom

Ștefan Hrușcă :)
Thievery Corporation
Țapinarii
U2
Vița de Vie

Weezer
Xzibit
Yes
Zdob și Zdub

Leapșa merge mai departe la Andrei
George și Matei.

Let’s do it Romania! - se cauta voluntari

Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă ca mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă asta nu înseamnă că ei nu erau acolo.

Ce-ar fi să schimbăm foaia? Ce-ar fi să ne notăm în calendar o dată importantă pentru fiecare dintre noi: aceea în care sute de mii de români au spus Stop! şi şi-au curăţat ţara de PET-uri, pungi şi hârtii lăsate de alţii, purtate de vânt şi apă în cele mai frumoase locuri din Romania? Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândim din ziua următoare că avem o ţară curată lună, că merităm în Cartea Recordurilor, că am scris istorie, că am acţionat împreuna măcar pentru o zi!

Copiii tăi te vor întreba dacă ai fost şi tu unul dintre voluntarii "Let's Do It Romania!". O să-i spui că da, că ai fost unul dintre cei care au schimbat într-o singură zi felul în care arată o ţară, sau că era ceva interesant la TV şi ai stat acasă? Nu rata şansa de a-ţi schimba ţara!

Sursa: www.letsdoitromania.ro


Despre campanie am aflat de pe blogul lui Movi.

Zile însorite

Vă recomand!

... două filme care mie mi-au intrat la suflet.
Primul este The boat that rocked



Iar al doilea este Taking Woodstock

Primul pas

Alea iacta est!

Depresie. E intuneric in mine. Salvare.

Mi-a luat aproape doua luni sa-mi dau seama ce se intampla cu mine sau, mai bine zis, sa accept ce am. Da! A venit si la mine Urata. Nu stiu unde a inceput, cu ce a inceput, imi pot da seama doar de momentul in care lucrurile au inceput sa se agraveze. Era o dupa-amiaza placuta, eram in camera mea din apartamentul pe care il urasc. Am auzit zgomote dinspre bucatarie si curioasa, m-am dus sa vad ce se intampla. Una dintre colegele mele o luase razna, probabil avusese o zi prosta si a decis ca cel mai bine este sa-si verse nervii pe mine. De felul meu sunt "tare-n clanta", dar acela a fost probabil singurul moment din viata mea in care nu am reactionat cum as fi facut de obicei. Am incercat sa-mi pastrez calmul si sa o calmez si pe ea. Am reusit, doar ca am depozitat tot raul in mine. Mai tarziu a inceput sa se dezlantuie, "treptat, apoi brusc". Mi-a fost din ce in ce mai rau. Am fugit la mama, m-a ajutat doar pe moment, pentru ca intorcandu-ma in Iasi, am luat-o de la capat. A doilea moment a fost petrecerea de ziua mea, care ar fi trebuit sa fie fantastica. A fost, intr-un fel, dar nu asa cum mi-as fi dorit eu. Nu pot sa mai depistez si alte momente. De fapt, as putea, dar sunt prea obosita. Am aproape doua saptamani de cand am insomnii. Noptile numar stelele de pe perete, caut solutii care ar putea sa-mi usureze rahatul asta de viata. Mi-e frica! Am ajuns in punctul in care imi este frica sa traiesc, sa merg mai departe. Ziua imi pun o masca, ma innec in tigari, uneori mai beau si-o gura de vin. Si plang. Plang mult. N-am mai plans de multa vreme atat de mult. Mi-am spus ca trebuie sa fac ceva in momentul in care m-am gandit ca ar fi mai bine sa mor. Stop! Mie imi place viata, imi place sa traiesc, imi plac lucrurile marunte si colorate si trebuie sa le gasesc din nou.

Mi-am pierdut orice pofta de viata... Nu mai am vlaga, ma simt ca o umbra. Nimic din ce imi placea, nu-mi mai face placere. Nu mai pot sa scriu, nu mai pot sa port conversatii lungi si interesante, nu ma mai atrage aproape nimic. Nu mai gasesc rostul lucrurilor.

Mi-e ingrozitor de rau! Si am nevoie de ajutor. Nu l-am cerut pentru ca am simtit ca nu pot impovara pe nimeni altcineva cu povara mea. Insa lucrurile se inrautatesc. Pe zi ce trece ma simt tot mai neputincioasa. Simt ca nimeni nu intelege si nu ar putea sa inteleaga. Ceea ce ar trebuie sa ma incurajeze, gen :"toata lumea are perioade mai proaste; astea nu sunt motive sa te simti asa; trebuie sa-ti revii; vreau sa te ajut, trebuie sa vrei si tu;", toate astea mi se par enervante si, de fapt, nu ma ajuta deloc. Nici eu nu stiu ce ar trebui sa fac ca sa ma ajut, stiu doar ca este din ce in ce mai rau.

Vreau doar sa pot fi eu, cea dinainte. Sa pot sa visez si sa fac ceea ce-mi place. Sa ma pot bucura de lucruri mici si colorate, sa pot scrie din nou...

Maine va fi prima zi de terapie :) Singura am decis ca asta e cea mai buna cale. Vreau sa o gasesc pe Lorena, iar daca singura nu pot sa vad calea, poate e bine sa mi-o arate cineva. Urati-mi bafta si asteptati-ma, o sa revin :)

Doar tu şi marea ...

Renunţare

Lorena renunţă la tot!